LORELEI
SUPER: PE HARFA RASTURNATA A IERBURILOR TALE, VARA...
EXT. GARA, TUTOVA, ROMANIA – ZIUA
Un tren se opreste lenes intr-o statie mica de gara. CATUL BOGDAN e un fumator posomorat la fereastra unui compartiment de la clasa intai. El isi aprinde o tigara noua de la focul celei pe sfarsite. E in varsta de 37 de ani, are un chip frumos si tanar, dar parul e alb in intregime si pieptanat pe spate.
INT. DOSUL GARII
O trasura de tara veche si ponosita soseste in dosul garii.Un MOSNEAG cu mustati fudule opreste trasura. Poarta un costum taranesc. Doi cai zburliti si urecheati isi scutura capetele zanganind clopoteii din jurul gatului. Un caine ciobanesc nitos si plin de scaieti, sta tolanit la umbra trasurii cu limba lunga si trandafirii atarnand de gafaiala cu exceptia momentelor cand se repede la vreo musca care-l deranjeaza.
EXT. GARA
Catul Bogdan studiaza atent decorul, isi scoate un carnet din buzunar si incepe sa scrie.
Se aud vrabiutele ciripind impreuna cu vocea unei fete. Lucica este o fata remarcabil de atragatoare de 18-20 ani care rade cu usurinta. Are un par negru, lung, des si carliontat. Merge alaturi de Gabriela, o fata asemantoare cu Lucica, dar mai matura in aparenta. Poarta rochii de panza si palarii de pai, care plutesc in soare ca florile de lotus pe ape. Par fara griji si animate, zambind si vorbind in timp ce se indreapta spre casa de bilete. Gabriela tine in mana un buchet de flori campenesti, multicolore. Lucica isi leaga strans panglica de la palarie in timp ce vantul misca borul..Catul Bogdan isi fixeaza privirea asupra lor, si scrie mai intens.
BOGDAN (V.O.)
Tot asa trec, cu litera mica, versurile lui Francis Jammes,
ducand in trap marunt, spre cerul cel mai dulce, si-n
varatec parfum de sulfina, livantica, minta, si romanita
numele fetelor de altadata. (FLUIERAT de tren).
Deodata o avalansa de pachete, pachetele si cosuri de papura se revarsa din trasura si in timp ce lovesc pamantul sperie o ceata de porumbei ce rataceau pe acolo. Bogdan priveste si scrie in tot acest timp. Deasupra carutei sant mai multe bagaje si o cusca mica in care sant ingramaditi o liota de pui de gaina. Batranul se da jos din caruta, isi pune coada biciului in carambul cizmei si da jos un geamantan bucsit, incins cu sfoara si franghiuta.
Gabriela se apropie si ajuta sa stranga lucrurile cazute. Lucica se grabeste cu biletele. Pasarele se ivesc piund pe sub o streasina. Cainele se tareste la umbra sub caruta. Dadaie se da jos din trasura. Este o femeie inalta de prin muntii Bistritei cu trasaturi inca frumoase in ciuda varstei ei inaintate. Este dadaca Lucicai si dupa purtata, devotata Lucicai. Dadaie apuca cateva din pachete si merge cu ele spre tren. Batranul trage valiza si Lucica se grabeste cu biletele fiind foarte grijulie cu palaria ei. Ea duce un cos cu cirese negre. In timp ce toti se grabesc spre tren, Lucica dintr-o data se impiedica si cosul cu cirese se rastoarna in fata trenului. Cai isi scutura capetele, zornaind clopoteii din jurul gatului. Catul Bogdan priveste intens si face o pauza din scris..
LUCICA
Vai de mine!
Gabriela o indeamna sa urce in tren
TANARA GABRIELA
Hai, Luli, hai, pleacă trenul.
Lucica ezita nestiind ce sa faca si se indreapta intai spre cirese, dupa aceea spre tren cu o miscare de cumpana nehotarata. Fluieratul trenului o sperie in timp ce Gabriela o grabea sa urce pe scarile trenului. Doua lacrimi curg pe obrajii ei in timp ce urca in tren. Unul dintre calutii zdrenturosi isi intoarce capul spre tren zornaind din clopotel, in timp ce Catul Bogdan isi aprinde o alta tigara si scrie. Ochii ii sant plini de emotie..
BOGDAN
(fermecat)
Luli...
INT. TREN – CULOAR
Lucica si Gabriela se indreapta spre compartimentul lor. Gabriela navigheaza in timp ce Lucica se uita spre usa trenului. Deodata mai ca intra in Bogdan si Gabriela il recunoaste prima. El zambeste fermecator dar este uluit cand Lucica ii intalneste privirea. Da din cap politicos, dar nu se misca din loc in timp ce Gabriela o indeamna pe Lucica.
INT. TREN – COMPARTIMENT DE CLASA INTAI
Bogdan se aseaza pe scaun, isi scoate carnetul si scrie ceva.
PRIVIRE RETROSPECTIVA
INT. CASA GABRIELEI, GALATI, ROMANIA -- ZIUA
Tanara Gabriela este o copila frumoasa cu codite si are in jur de 9 ani. Parintii ei, Dl. Nei, magistrat si D-na Nei sant de varsta mijlocie, apartin clasei de mijloc foarte respectabili in aparenta si comportament. Ii au in vizita pe noi vecini, Dl si D-na Novleanu impreuna cu fetita lor, Lucica, in varsta de 5 ani. Tanara Lucica este subtirica si palida. Mama Lucicai este izbitor de atragatoare in infatisarea ei tinereasca si are par blond si ochii albastri; tatal ei, avocat, tot cu ochii albastri este manierat si politicos. Este evidenta afectiunea dintre cei doi soti.
DOMNUL NEI
(îndemnând-o pe Gabriela către
Lucica)
Gabriela, vei avea o nouă prietenă. Vezi să fii drăguţă
cu ea.
Gabriele se uita cu nervozitate la Lucica, isi intinde gatul sa-l vada pe tatal ei care o impinge inainte. Adultii sant politicosi , dar nerabdatori. Lucica se apropie de Gabriela.
TANARA LUCICA
(cu trufie)
Cica tu cine esti?
TANARA GABRIELA
Gabriela Nei.
DOMNUL NOVLEANU
(indemnand-o din spate)
Spune si mata frumos cum te cheama.
Lucica scutura capul negativ ca un manz care necheaza sfidator, despletitindu-si parul. Gabriela o studiaza atent. Lucica se holbeste si ea la Gabriela cu ochii ei mari si negri. Gabriela se uita peste umar la tatal ei.
DOMNUL NOVLEANU (CONT)
(zambind cu scuze)
O cheama Lucica, dar noi ii spunem Cica. Stiti, e
cam salbatica.
Gabriela e nemultumita. Lucica este aroganta. O sfideaza pe Gabriela cu ochii ei mari si expresivi, care la randul ei o examineaza pe Lucica din cap pana in picioare, observand genunchii ei juliti si ciorapii cazuti.
DOMNUL NEI
Hai, Gabriela, arata fetitei jucariile tale.
Gabriela, ascultatoare, o ia pe Lucica de mana, dar manuta Lucicai ii scapa din maini. Gabriela o apuca din nou cu amandoua mainile, minunandu-se de cat de rapida in miscari este noua ei prietena. Lucica o strapunge cu privirea pe Gabriela, luand-o prin surprindere.
TANARA LUCICA
Cica, fii tu calul meu.
Expresia fetei lui Gabriela e cand retinuta cand diperata..apoi retinuta din nou, in timp ce se supune docil dorintei Lucicai. Inainte de a-si da seama, Lucica sare fara frica in spatele Gabrielei si mai ca o darama luand-o prin surprindere.
TANARA LUCICA (CONT)
Cica, tu ai papusi?
Lucica se uita imperativ, cocotata in spatele Gabrielei, care se uita crucis de durere.
INT. DORMITORUL TINEREI GABRIELA -- CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Usile se deschid pe neasteptate. Lucica are o mana in jurul gatului lui Gabriela iar cu cealalta mana cuprinde coditele prietenei ei. Numeroase papusi sant aranjate cu grija, spre incantarea deosebita a Lucicai. Lucica se da jos si o apuca pe Gabriela de mana.
TANARA GABRIELA
(facand semn de linste)
Dorm toate. Is fermecate.
Pentru moment Lucica se uita la Gabriela cu o politete indiferenta dupa care o zbugheste. Pe neasteptate strange toate papusile la un loc si le arunca pe jos in mijlocul camerei.
TANARA LUCICA
(cu seriozitate)
Cica, e razboi.
Lucica supune papusile la manevre militare, spre groaza Gabrielei, care tresare de spaima cand Lucica incepe sa imite sunetul unei goarne.
INT. BUCATARIA FAM. NEI -- CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Gabriela fuge la mama ei, care pregateste un platou cu gustari, anticipand criza ce a urmat.
DOAMNA NEI
Lasa, puiule, iti trece.
TANARA GABRIELA
Sa vezi matale ce-mi face papusile!
DOAMNA NEI
(compatimătoare)
Vezi ca ne vor fi vecini. Au cumparat casa de langa noi.
INT. DORMITORUL TINEREI GABRIELA - - CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Gabriela este ingrozita sa o vada pe Lucica inconjurata de papusile ei in haos.
TANARA LUCICA
(cu gravitate)
Cica, tu ai doctor?
Gabriela da din cap cu oroare. Lucica se ridica brusc si merge spre Gabriela, uitindu-se inapoi la haos in urma ei.
TANARA LUCICA
(cu sobrietate)
Pai, atunci is gata de inmormantat.
EXT. CURTEA FAMILIEI NEI – DIMINEATA URMATOARE
Lucica se grabeste spre usa casei vecinilor si intra fara a ciocana. Doi caini de curte dau din coada.
INT. BUCATARIA NEI – IN CONTINUARE
Gabriela se ocupa cu ceva treburi in bucatarie. Merge cuptorul, legumele sunt imprastiate pe masa. Intra Lucica spre surprinderea Gabrielei, si repede pune in bratele Gabrielei o papusa mireasa.
TANARA LUCICA
(cu stangacie)
Cica, sa nu mai plangi la razboi.
Gabriela n-are cuvinte. Lucica fuge afara tocmai cum a intrat, rastornind bidonul de langa use, si provocand cainile la latrat.
INT. DORMITORUL TINEREI GABRIELA – CATEVA LUNI MAI TARZIU
Gabriela ii citeste o carte Lucicai, care sta foarte atenta, cu ochi mari. Amandoua sunt pe pat. Comportarea lor reflecta o buna treere de timp si o prietenie tandra.
IN CONTINUARE – CATEVA LUNI MAI TARZIU
Gabriela este intinsa pe burta pe pat, citind din carte Lucicai, care sta pe podea intinsa pe spate, cu picioarele proptite pe pat. Amandoua fetele sunt mai mari. In timpul ce citeste Gabriela, Lucica isi studiaza degetele rasfoiate, cu bratul intins. Gabriela o gadila la picior. Amandoua rad.
IN CONTINUARE – CATEVA LUNI MAI TARZIU
Gabriela este singura in oadaie, citind. La fereastra ei deschisa se aude un ZGOMOT. Gabriela lasa carte si merge spre geam unde mana Lucicai arunca o carte de povesti inauntrul camerei.
IN CONTINUARE – MAI TARZIU
Gabriela sede pe un scaun langa fereastra deschisa. Citeste din aceea carte aruncata pe geam mai inainte cu glas mai tare. Mana Lucicai se apropie de pervaz si pune pe rand o pietricica, apoi o floricica, si un greier. Gabriela zambeste si continua a citi.
EXT. CURTEA FAMILIEI NEI – ZIUA
Gabriela se joaca cu o papusa in gradina. Dintr-odata un bulgar de namol se prabuseste in jur. Gabriela se opreste o clipa, ofteaza, apoi zambeste si arunca papusa sus in aer ca la bombardat si striga.
TANARA GABRIELA
(entuziazmata)
Medic! Medic!
Apare Lucica cu o lopatica mica si incepe a sapa. Gabriela protesteaza urgent, dar se supune in timpul ce priveste pe Lucica cu aratarea ei tipica, ochi mari, curiosi, pete pe obrajori, genunchi beliti si ciorapi cazuti.
INT. DORMITORUL TANAREI GABRIELA – SEARA
Gabriela sta nerabdatoare langa fereastra, tinta la pervaz. Dupa o clipa mana Lucicai se intinde cu o fluture, pe care o aseaza cu grija. Gabriela apuca mana Lucicai pana o retrage, si pune in ea o bomboana.
3 ANI MAI TARZIU -- ZIUA
Gabriela, scrie la birou. Pe pervaz sunt obiecte diverse—bomboana, prajitura. Mana Lucicai se vede lasind o aluna si o pana, apoi dispara si iara re-apara ca sa ia bomboana, si apoi prajitura. Gabriela rade, se ridica si merge la geam unde priveste obiectele. Ia pana si sufla incet pe ea, apoi o pune pe raft langa celelalte obiecte cules de la Lucica.
MAI TARZIU – SEARA
Gabriela citeste si dintr-odata se deschide use. Lucica intra repede cu amandoua manile cuprinsa.
TANARA GABRIELA (CONT)
(curioasa)
Hai, spune, ce ai tu acolo?
TANARA LUCICA
Shh!
Lucica se uite in jur, cercetind, si apoi se baga sub pat cu manile cuprinse atente, inainte. Gabriela o priveste cu uimire, da din cap, si urmeaza pe Lucica sub pat.
TANARA LUCICA (CONT)
Shh! incet, uite-te.
Lucica isi clatina manile cuprinse, si apoi incet-incet le desface un pic spre Gabriela. Gabriela se uite prin deschizatura degetelor si priveste licuricii aprinsi. CLOSE UP licurici.
EXT. CERUL – NOAPTEA
Se vad stelele sclipind pe cer. SUNETUL GREIERILOR.
SUPER: TREI ANI MAI TARZIU
EXT. CURTEA FAMILIEI NEI – DIMINEATA
Sclipeste roua pe iarba si pe teii. Gradina este fara gauri, aranjata la punct. Bidonul este langa use, nici un lucru dezaranjat.
STRADA IN FATA CASELOR NEI SI NOVLEANU
Copiii se duc la scoala pe jos. Lucica intra in curte lui Nei si merge la fereastra obisnuita. E frumusica, robusta, cu basca in cap.
CURTEA SCOLII -- CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
O gasca de prietene a Gabrielei privind la Gabriela si Lucica apropiindu-se. Lucica pleaca de langa Gabriela si merge spre usa scolii, iar Gabriela se inainteaza spre gasca.
PRIETENA INTAIA
Ce poti tu vorbi cu dracul acesta?
PRIETENA A DOUA
Parca-i fata de militar, nu de magistrat.
PRIETENA A TREIA
Tu Gabriela, n-ai vazut tu cum se poarta cu sabi si bete?
PRIETENA A TREIA (CONT)
Orisicine ce se apropie de ea pleaca cu semne.
TANARA GABRIELA
(defensiva)
Hai, vedeti-va de treaba. Cu mine se poarte altfel, chiar
ne inţelegem. Avem discutii—
PRIETENA INTAIA
Fii serioasa, Gabriela. E doar o fetita. Ce discutii sa fie?
De razboi? De goange?
TANARA GABRIELA
Lasati-ma. Nu o cunoasteti ca mine.
Lucica se vede peste curtea scolii si se uite inapoi leste umar la Gabriela. Apoi isi scutura capul, tipic, ca manz nechezind, despletindu-si pletele.
INTE. DORMITORUL GABRIELEI – SEARA
Lucica intra incetisor si se aseaa la locul ei pe podea, langa fereastra, proptita de perete. Gabriela este ocupata cu studiile ei la birou, si zareste pe Lucica pe furis, zimbind. Lucica o priveste intens pe Gabriela, apoi isi arunca capul spre spate si priveste in sus.
TANARA GABRIELA (CONT)
La ce te gandesti tu, Luli-boy?
TANARA LUCICA
Asa...departe...
EXT. CURTEA FAMILEI NEI – CONTINUARE
Gabriela si lucica stau spate in spate pe iarba, vorbind, dand din capete.
EXT. GARA -- GALATI – UN AN MAI TARZIU – DIMINEATA
Oamenii in mers, de jur imprejur, sosind si plecand. Gabriela isi ia ramas bun de la parinti, prieteni, dar mereu aruncandu-si privirea icic-n colo.
INT. COMPARTIMENT CLASA DOUA – CONTINUARE
Gabriela se chinuie sa deschida fereastra compartimentului si observa pe Lucica peste calea ferata, plangind si privind trenul ce in acelasi timp pleaca din gara incet. Dintr-odata Lucica o ia la fuga dupa tren pana ajunge alatura de compartimentul Gabrielei. Repede arunca un pachet prin geam iar Gabriela rade cu emotie.
TANARA GABRIELA
(zambind cu lacrimi si tipind)
Ia sema, fetito, are sa te calce trenul!
Lucica da din cap si isi scoate limba.
TANARA GABRIELA
(facand din mana, si dand din cap,
vorbind in sine)
N-am avut timp sa te sarut.
Gabriela deschide pachetul. Este un roman de a lui Catul Bogdan. Deschide cartea si citeste in sine.
TANARA GABRIELA (CONT) (VO)
„Vorba e data barbatului pentru a exprima putere pe care
o personifica si muschii sai... iar femeii, ca şi genele, pentru
a umbri. Nici o femeie nu şi-ar tunde genele.”
INT. APARTAMENTUL GABRIELEI – BUCURESTI – 4 ANI MAI TARZIU – ZIUA
Gabriela este mare, domnisoara, si impacheteaza catrafusele. Priveste o clipa la diploma, pe care apoi il aseaza in cutie. Umblind prin toate, da de romanul lui Catul Bogdan. O mangaie putin si zambeste.
INT. COMPARTIMENT CLASA DOUA -- DIMINEATA
Gabriela sta pe ganduri.
EXT. GARA – GALATI – MAI TARZIU
Gabriela se misca prinre oameni, cercetind pe toti. Dintr-odata da de Lucica, si ea mare, domnisoara. Se uimeste. Lucica o vede, ambeste, si vine catre Gabriela.
GABRIELA (CONT)
(pe soptit)
Luli...
Lucica o imbratiseaza. Gabriela, dupa cateva clipe de ezitare emotionanta, o cuprinde.
LUCICA
Ce bine-mi pare că te revăd, Gabico.
GABRIELA
Esti cat mine de inalta. N-ai pastrat nimic de la Luli-boy
decat ochii, parul si manile inguste cu degete prelungi.
Lucica isi lasa capul intr-o parte.
GABRIELA (CONT)
Parca tu, nu eu, ai venit de departe, dintr-o misterioasa
calatorie.
Lucica zambeste interesant, si isi ridica umerii.
GABRIELA (CONT)
E clar, nu mai pot sa-ti spun Luli-boy. De acum incolo
incepe faza Luli.
INT. TRASURA – CONTINUARE – MAI TARZIU
GABRIELA (CONT)
Cata vreme traiam alaturi, te-am incorporat ca pe-o
amuleta, facandu-te sa participi astfel in viata mea.
Iar dupa ce plecasem, ma gandeam tot mai rar la tine,
fiindca traiam intens anii universitatii—alta munca,
alte distractii, alti camarazi...
LUCICA
Normal.
GABRIELA
Dar de cand ne dispartiserem, vrasta devenise ocean intre noi,
păatrandu-te la un orizont, invizibila de mica, abea punct...
LUCICA
Da...bineinteles.
GABRIELA
Si totusi, de la Bucuresti pana la Galati, zambisem de
atatea ori, incat vecinii, curtenitori din clipa cand se
instalasera, devenisera intreprinzatori.
LUCICA
Ma bucur, chiar si parintii d-abea asteapta sa-ti fie
gazde. Insa sper sa nu te plictisesti. Dupa anii de
Bucuresti, Galasul probabil ti se pare mic si intim,
cladit pe un covor al unei odai familiare, sa-l cuprinzi
intr-o mana ca un carabus zburlit de zbor. Adica, nimic
nu s- schimbat.
GABRIELA
Ba tu te-ai schimbat.
LUCICA
Crezi?
Birjarul descarca bagajele si deschide usa trasurii, intrerupind momentul. Fetele cobor si privesc casa.
GABRIELA
Aoleu! Nu-mi vine sa cred!
LUCICA
Ti-am zis. Nu-i Bucuresti.
GABRIELA
Nu-ti bate joc de mine, Luli. Am plecat abea ridicata
de pe bancile scolii, ducand inca timiditatea si stangacia
provinciala. Ma-ntorc licentiata, profesoara fostelor mele
camarade de liceu.
Lucica isi pleaca capul jos, apoi isi ridica ochii spre Gabriela cu seriozitate.
LUCICA
Cica, fii tu calul meu?
Amandoua bufnesc in ras si cad in bratele altora.
EXT. CURTEA FAMILIEI NOVLEANU
Gabriela si Lucica stau pe prispa in spatele casei.
GABRIELA
(stangace)
Il cheama Matei. Este indragostit de mine.Lucreaza la
laboratorul Babes. E poreclit de camarazii lui „amantul
microbilor.”
LUCICA
E, si?
GABRIELA
Imi pare rau de el, atat. Adevarat ca suntem tovarasi de
Teatru, concerte, expozitii de pictura, dar m-am desprins
frăţeşte de el. Cum să zic, parcă ma simt mai despere-
chiată decat singură acum că nu mai suntem împreună.
LUCICA
Dar e si frumusel?
GABRIELA
Pai, este, sa stii. E si—
LUCICA
Ce anume?
GABRIELA
(rusinata)
Mereu uit ca esti mai mica decat mine, vai Doamne.
Lucica, sfioasa, se uita in alaturi.
GABRIELA (CONT)
Na, ce sa-ti spun, Luli, cand suntem impreuna, toate
sunt bune. Iar cand nu suntem impreuna, efectiv nu ma
simt singur, doar ca nu suntem impreuna. Ma intelegi?
Lucica zambeste si da din cap „nu”
GABRIELA (CONT)
De pilda, tu si eu. Noi putem vorbi despre orice, nu?
Ma simt apropiata de tine—ca intotdeauna—oare stii
tu bine, asa-i?
LUCICA
N-am crezut ca ai putut sa ma ierti vreodata pentru
masacrul papusilor tale, micu ciclon ce eram pe vremea
aia.
GABRIELA
Intr-adevar, eram suparata. Dar nu erai copila rea.
Dimpotriva, erai asa insufletita, intima in felul tau
cu viata.
Expresia fetei a Lucicai se schimba in auto-reprosare.
LUCICA
Tu ai stiut sa ma astampar, Gabico. Vai ce mi-a placut
sa te ascult citind, povestindu-mi fel de fel de lucruri.
Eram chiar invidioasa pe tine.
GABRIELA
Sigur ca am invatat sa te stapanesc, putin, dar nu erai
GABRIELA (CONT)
invidioasa, fetito. Doar ca ai avut nevoie de mine. Atat.
Lucica se rusineaza. Schimba subiectul, aratind cu degete in alta parte.
LUCICA
Fii atent! Ai vazut?
GABRIELA
Ce sa vad?
LUCICA
Licurici.
Gabriela isi dau seama de figurile lui Lucica si da si ea din cap, zambind usor.
GABRIELA
Hai lasa ma, Luli cu licurici. Eu iti marturisesc atatea
dar pe schimb, retii multe. Ai secrete, esti aceasi fetita
de-atunci, plina de nevoie si dor, si totodata departe.
LUCICA
Ce vrei sa-ti spun despre mine, Gabico? Sunt o fata ca
toate fetele. Nimic interesant.
Lucica se ridica abrupt si pleaca in casa.
INT. DORMITORUL LUCICAI – CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Intra Gabriela pe soptit cu manile cuprinse in fata. Se uite in jur. Lucica sta la birou.
LUCICA (CONT)
Ce faci?
GABRIELA
(isi scutura manile)
Ia vezi.
Gabriela isi deschide manile un pic ca sa se uite Lucica prin deschizatura.
LUCICA
(dandu-si seama imediat)
Licurici! Parca ai fi uitat.
GABRIELA
N-as fi putut sa uit nici daca as fi vrut.
LUCICA
(se tresara)
Doamne, aproape uitasem. A venit o scrisoare pentru tine
astazi.
GABRIELA
Matei.
LUCICA
E pe masa.
GABRIELA
Saracul de el.
LUCICA
Iti simte lipsa.
GABRIELA
(deshizindu-si manile, eliberind licuricii)
Poftim. Sa-tine de urat.
LUCICA
Dar nu-mi urat singura.
GABRIELA
Nu?
Lucica evadeaza momentul. Se duce la birou, aranjeaza pixul, intoarce o hartie pe dos. Gabriela observa foi rupte, imprastiate pe podea.
LUCICA
Gabico, n-am nimic sa-ti spun, crede ma. Doar
crezi ca ma stii, dar tu nu ma vezi...
INT. DORMITORUL GABRIELEI – NOAPTEA
Gabriela sta pe marginea patului si citeste scrisoarea lui Matei, si apoi o lasa de o parte. Se intinde in pat si se lasa pe ganduri.
INT. DORMITORUL LUCICAI – IN CONTINUARE
Lucica priveste cerul prin fereastra. Aude ca se deschide usa, dar nu se intoarce. Gabriela intra, lasind usa intredeschisa.
LUCICA (CONT)
Shh!
GABRIELA
Care-i treaba acuma?
LUCICA
(soptind)
N-ai auzit?
GABRIELA
Ce sa aud?
LUCICA
O stea cazatoare.
Gabriela se apropie de Lucica si amandoua stau pe ganduri.
LUCICA (CONT)
Parca ti-ar pica bine sa iei congediu.
GABRIELA
Mi-e groaza gandul plecarii spre Bucuresti.
LUCICA
Dar de ce? N-ai mai fost de cand ai venit, si bietul
Matei...Oare stiu cat i-e drag de tine.
GABRIELA
Ce intelegi tu de chestii din astea?
Lucica este afectata de remarcare lui Gabriela, insa deodata se aude ciocanitu la use, si intra Domnul Novleanu.
DOMNUL NOVLEANU
Ce fac mandrele mele?
LUCICA
(se tresara vesela)
Chiar discutam unde am vrea sa ne ducem de congediul
—Paris? –Londra?
DOMNUL NOVLEANU
Stiti ce? Ce-ar fi daca ati pleca la vie? Aer curat, liniste...
GABRIELA
Apropo! As putea sa te ajut cu pregatirile de
bacalaureat. Ce ideie buna!
LUCICA
Dar atunci n-ai sa poti sa te duci la Bucuresti.
GABRIELA
Veze-ti de treaba. Asta e mult mai important.
EXT. GARA – TUTOVA – ZIUA
Lucica sare de pe tren din mers. Un mos asteapta cu trasura. Lucica fuge direct la caii, si isi arunca bratele in jurul gatului al unui dintre cei doi, frecandu-si obrajul in blana lui.
LUCICA
Saracii ei, mosnegutii mei, cu urechi de iepurachi...
Gabriela da din cap, amuzanta. Dadaie este cu fetele si se ocupa de bagaje, in timpul ce Lucica scormoneste printre ele, grabita. Dadaie se agita si o contrazice pe Lucica cu gesturi.
LUCICA (CONT)
Te rog, dadaie, lasa ma sa caut eu, trebuie sa fie
zahar, ca doar l-am impachetat eu.
GABRIELA
(insistent)
Luli!
Insfarsit Lucica gaseste cateva bucati de zahar si le intinde caiilor.
INT. TRASURA – MAI TARZIU
Lucica se apleaca peste Gabriela ca sa se uite pe geam, ca un copil mic.
EXT. VIE – MAI TARZIU
Se vede o poarta mare, taraneasca. Se dau mosul jos si deschide poarta, pe urma mana trasura in curte. Casa este inconjurata de veranda si in dreapta, e o fantana. Spre stanga, in spate se vede via, iar in dreapta, livada. Lucica iese repede din trasura din mers si se repeze la un dulau.
EXT. LIVADA – ZIUA
Gabriela sta pe iarba, inconjurata de carti, si un cos de fructe langa palaria lui Lucica. Este foarte atenta la cartea din fata ei, dar se agita cu fiecare muscha ce zboara in jurul ei. Lucica este intinsa pe spate, mangaind iarba cu o mana, si pipaind ciresele din cos cu cealalta.
GABRIELA
Vides tu alta stet...
LUCICA
...stet nive candidum...
Dintr-odata zareste Lucica un fluture si tiptil se duce dupa el, fara ca Gabriela sa-si dea seama.
GABRIELA
(neatenta, aplecata asupra cartii)
...Bravo, Luli, aşa, mai departe... Luli?
EXT. FUNDUL LIVEZII –CONTINUARE
Soarele strapunge crengile, vantul le misca.
EXT. VERANDA – MAI TARZIU
Gabriela sta si citeste pe cand apare Lucica din livada. Dulaul Gavril I o insoteste.
GABRIELA (CONT)
De unde vii, Luli?
LUCICA
M-am plimbat.
EXT. LIVADA – NOAPTEA
Prin intuneric se aud greierii, se vad stelele sclipind care se prefac in licurii.
EXT. VIE – DIMINEATA
Lucica se plimba, neconstienta ca Gabriela o urmeaza la o distanta. Lucica se opreste din cand in cand, mangaind ciorchine de struguri, pipaind prin frunzele. Cerceteaza un loc potrivit unde se pune jos. Scoate din buzunar un pix si o hartie. Se intinde pe burta si incepe a scrie.
In acelasi timp, Gabriela o pandeste, apropiindu-se tiptil, cand pe neasteptate sare Lucica in picioare si pleaca spre livada.
EXT. LIVADA – CONTINUARE
Lucica scoate din buzunar hartia impachetata. Iara se pune pe burta sub un ceres, deface hartie si o intinde in fata. Deseneaza un portativ pe hartie, si incepe sa fredoneze TEMA, scriind notele, stergindu-le, rescriindu-le.
Vantul misca crengile mai tare. Dintr-odata Lucica rupe hartie si arunca jos. Pleaca brusc din livada in timpul ce Gabriela strange bucatele rupte. Apoi, studiaza locul unde a stat Lucica, si se vede amprenta corpului al Lucicai. Se pune Gabriela tocmai pe amprenta, si cu mare grija incepe a asorta bucatele cele rupte. Sub portativul melodiei, citeste versul scris de Lucica.
GABRIELA
„Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, Vara, trupul
si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si
tremurul manii care-l cauta.”
Pe neasteptate vantul ia toate bucatele si le imprastie.
GABRIELA (CONT)
Luli!
EXT. VERANDA – MAI TARZIU
Lucica sta pe trepte, jucandu-se cu Gavrila I. Gabriela apare din vie.
LUCICA
(curioasa)
Gabico, de unde vii?
GABRIELA
M-am plimbat.
Gabriela se aseaza langa Lucica si o observa. II da Lucica un cot si asteapta reactiune, dar Lucica sta pe ganduri.
GABRIELA (CONT)
La ce te gandesti, Luli-boy?
LUCICA
...Asa...departe...
GABRIELA
Iti mai aduci aminte cand te urcai pe acoperis, si te intrebam
„Ce faci acolo Luli-boy?” Cica, „Shh!” ziceai, „Astept cocorii.”
Lucica se uita din coada ochiului la Gabriela, si zambeste cu nostalgie.
GABRIELA (CONT)
Poate tot ii astepti in tine.
LUCICA
Fii serioasa, nu mai sunt copil.
GABRIELA
Nu. Ai dreptate. Chiar nu esti.
Gabriela o imbratiseaza afectuos si apoi intra in casa.
EXT. – VERANDA -- NOAPTEA
Lucica si Gabriela taresc saltelele afara pe veranda ca sa petreaca ultima lor noapte sub cerul liber. Dadaie doarme in celalta parte a verandei, intr-un mic hamac. Mosul e intins pe iarba si doarme pe o blana mare de animal. Gavrila I isi face cursa obisnuita iar Gavrila II doarme dus langa batran. Copacii fosnesc de la vant iar luna raspandeste o lumina mandra pe veranda. Un stol de pasari de noapte isi iau zborul iar Lucica si Gabriela se trantesc pe saltele.
MAI TARZIU
Gabriela e adormita, apoi isi deschide ochii si se uita la luna. Se uita adormita spre salteaua Lucicai si vede ca e goala. Se retrage inapoi in lumea gandurilor ei, isi pune mana sub cap iar lumina lunii straluceste pe gatul ei in timp ce se inalta .
EXT. LIVADA – MAI TARZIU
Lucica sta pe un trunchi de copac, in camasa de noapte cu genunchii ridicati la piept. Auzim sunet de greieri si vedem o multime de licurici in timp ce Lucica contempleaza cerul. Gabriela se apropie.
GABRIELA (CONT)
(cu urgentă)
Presimţeam ceva. Luli. Te-am urmarit—iarta-ma—
si am gasit ce-ai scris. Sunt intaiul tau cetitor.
LUCICA
(indiferenta)
L-am rupt.
GABRIELA
Stiu. L-am citit si asa.
GABRIELA (CONT)
Te-am auzit fredonind o melodie frumoasa. Tu de cand
GABRIELA (CONT)
compui? De cand scrii asa?
LUCICA
Gabico draga, dar nu scriu. O fraza, o simpla fraza
...nu-i nimic.
GABRIELA
(cu admiraţie)
Cum? Poet si compozitor—asta inseamana nimic la tine?
Lucica se ghemuieste si-si rezaama obrajii pe genunchi, evitand privirea Gabrielei.
Gabriela intinde manile spre Lucica apoi cu ezitare incepe sa si le traga inapoi,
cand deodata Lucica le cuprinde. Le mangaie cu delicatete. Fata ei e trista.
GABRIELA
(cu patima)
Vai, Luli, ce-i? E greu?
Lucica da drumul mainilor Gabrielei si incepe sa gesticuleze frenetic in jurul ei si spre cer.
LUCICA
(conflictat)
Uite si tu: asta...
(aratand cu o rotire a bratului
gol noaptea)
...si asta!
Isi aduce pumnii inchisi la frunte.
LUCICA (CONT)
Asta lupta cu asta. Ce vrei sa fac?
GABRIELA
Of, aceiasi fata salbatica, plina de viata, atata energie,
posedata, si totusi, libera. Aveai intotdeauna febra
aceasta—goange, pietre, stele—vai, Lucica, n-ai ideie
cat te-am invidiat, spiritul tau, patima ta. Inca te vad
cu ochii aia care se faceau asa de mari cand iti citeam
ca parca m-ai inghiti in ei. Ma simteam mai vie alatura
de tine. Poti sa-ti inchipui?
LUCICA
(cu stangacie)
Gabico!
Fata lui Gabriela e aprinsa cu luminal unei, bagata in seama de Lucica.
LUCICA (CONT)
…Gabico , hai sa ne plimbam .
GABRIELA
Asa? In pijamale si-in papuci? Esti nebuna?
Lucica se ridica in picioare, face cativa pasi, intinde mana inapoi catre Gabriela.
LUCICA
Hai,Gabico .
Gabriela o ia de mana.
GABRIELA
Na, hai.
EXT. LIVADA – CONTINUARE
Se plimb amandoua incet, apropiate.
LUCICA
Ai dreptate,am innebunit .As vrea sa-ti spun tot
si vad _ca n-am ce. Nu-i chiar asa usor sa vorbesti
despre tine. N-am avut cu cine sa vorbesc.
GABRIELA
Ah. Si acolo ai gasit poetul. Imi aduc aminte de scrisorile tale.
LUCICA
S-ai fi vazut pe cele netrimise.
GABRIELA
Le-as citi acum.
LUCICA
Le-am distrus.
GABRIELA
Cum? N-ai nimic din ce-ai scris? N-ai pastrat nici un rand?
Lucica se opreste si isi arunca privirea spre cer.
LUCICA
(cu patima)
Tu cunosti senzatia asta? Ca-i prea strimt in tine, ca n-ai
aer de ajuns? Vrei mai mult, mai mare, mai repede. Scriu
trei-patru vorbe, o fraza, doua, si rup. Nu mai am nimic.
GABRIELA
(miloasa)
Si muzica?
LUCICA
Tot.
Gabriela o mangaie pe Lucica pe obrajori.
GABRIELA
Apoi nu-i de mirare cum te franti ca amant ranit,
iubita mea prietena.
LUCICA
Da, Gabico, consoleaza-ma.
Se opreste Gabriela deodata ce i vine o ideie. Pune mana pe crestetul Lucicai.
GABRIELA
Ca Ioan pe Isus, te botez in apele Iordanului: Luli, nou
cantec. Nu-nu-nu. Iti trebuie un nou nume, de scriitor...
...Lorelei.
LUCICA
(ostenita)
Nu-ti bate joc de mine.
GABRIELA
Luli, cunosti balada lui Heine?
LUCICA
Parca-parca! Ceva cu o zina care cianta pe o stanca de
pe malul Rhinului, si care...si care provoaca accidente
mortale...
GABRIELA
Tocmai! Ia ce bine iti vine—nu-i asa? Dar de-aici in-colo
sa nu mai distrugi nimic, auzi?
EXT. VERANDA – CONTINUARE
Lucica si Gabriela beau cafea din termos si mananca paine si mancare ramasa dinainte. Dadaie se trezeste si fetele chicotesc cu gurile pline.
INT. TREN -- COMPARTIMENT DE CLASA A DOUA – MAI TARZIU
Lucica deschide geamul si simte adierea vantului pe fata ei. Se apleaca pe fereastra si vede ciresele varsate apoi face cu mana la calutii ei.
SUPER: ..trupul si sufletul meu sant inceputul unui mare cantec...
INT. TREN -- COMPARTIMENT DE CLASA INTAI
Catul Bogdan aprinde o tigara si se apleaca pe fereastra proptindu-si coatele pe pervaz. Isi scoate carnetelul si rasfoieste paginile. Doua femei trec pe culoar prin fata compartimentului.
FEMEIA INTAIA
Vai, Doamne, uite-l pe Catul Bogdan!
FEMEIA A DOUA
L-am cunoscut odata. E foarte interesant—are mani
de amant.
COMPARTIMENT DE CLASA A DOUA
GABRIELA
Mi-e somn.
LUCICA
Mi-e nu.
GABRIELA
Atunci iti dau de lucru. Pana ajungem la Galati sa
te apuci de ceea ce-ai destrus.
Lucica se mire si se incapatineste, dind din cap. Gabriela se inclina spre ia, ii ia mainile, si depune bucatele rupte din livada. Priveste adanc pe Lucica.
GABRIELA (CONT)
Fii cuminte, Lorelei.
LUCICA
(artagoasa)
Nu mai imi zice asa.
GABRIELA
Taci. Nu mai esti un copil mic, ai dreptate, te-ai
schimbat mult. Vai, cand te-am vazut in livada, si am
auzit melodia aia—ca un lied de Schumann care te
tulbura ca prezenta dragostii la optsprezece ani,
fara sa-ti dea nevoie de-a-l stringe in brate, de-a-l
avea numai pentru tine, de-a-l spune „tu”, ochi in
ochi, respirindu-l posesiv...
Lucica este miscata de manifestarea explosiva si emotionala a Gabrielei. Se uita la hartia din mana ei apoi la Gabriela si se induioseaza. Gabriela, care pare un mic mai increzatoare acum se retrage pe locul ei, ca si cum ar vrea sa-i faca mai mult loc Lucicai. Lucica despatureste hartia, pune cu grija bucatele rupte intr-o mana si incepe sa deseneze linii pe hartia goala.
MAI TARZIU -- IN CONTINUARE
Gabriela a adormit. Lucica a terminat de scris si sta in picioare langa fereastra. Sta cu spatele la geam si studiaza hartia. Incepe sa cante si in acelasi timp lasa bucatelele de hartie sa-i alunce printre maine pe fereastra deschisa.
COMARTIMENT DE CLASA INTAI – IN CONTINUARE
Catul Bogdan este aplecat pe fereastra, ascultand vocea duioasa a Lucicai si observand resturile de hartie aruncate in vant. Este evident afectat, parca hipnotizat.
COMPARTIMENT DE CLASA A DOUA – IN CONTINUARE
Lucica impatureste hartia, isi scoate fata pe geam in vant si apoi se intoarce si-l observa pe Catul Bogdan. Fac contact cu privirea pentru un moment scurt dar plin de intensitate. Lucica se retrage in compartiment.
LUCICA
Si tanar, si mosneag.
Se intoarce sa-i spuna Gabrielei dar Gabriela e inca adormita. Lumina revarsata din compartiment este deranjata pentru moment de umbra unor castani din gara. Dintr-o data compartimentul se umple iar de lumina soarelui.
COMARTIMENT DE CLASA INTAI – IN CONTINUARE
Bogdan isi aprinde inca o tigara. Lucica este aplecata pe geam si vantul ii adie senzual printre carlionti . Il zareste pe Catul Bodgan dar el nu o observa.
Acum Catul este aplecat si ea se uita la el zambind. Cateva secunde mai tarziu ea se uita din nou iar el o priveste direct in ochii in timp ce un zambet ii apare in coltul gurii. Ea se imbujoreaza si se trage inapoi. Cateva momente mai tarziu ea ii vede capul sprijinit de pervaz.
COMPARTIMENT DE CLASA INTAI – IN CONTINUARE
Catul Bogdan este lungit pe bancheta cu capul inspre fereastra iar chipul lui exprima extenuare. Isi freaca capul si ochii ii sant inchisi.
PRIVIRE RETROSPECTIVA:
EXT. GARA – CU ANI IN URMA
Bogdan e un baietel ce sta pe scara trenului. Aburi ies de sub sine invaluind silueta mamei lui, pe care nu o putem vedea clar, apoi se imprastie. Ea ii pune mana pe umar in timp ce coboara. E o tanara atragatoare cu parul negru.
MAMA LUI BOGDAN
Tani mic, coboara incet, sa nu te impiedici.
INTOARECERE IN PREZENT:
INT. TREN - CORIDOR COMARTIMENT DE CLASA INTAI – IN CONTINUARE
Lucica pare nervoasa dar hotarata in timp ce deschide usa compartimentului de clasa intai. Din capul usii il vede pe Bogan intins. Arata bolnav, palid si transpirat.
PRIVIRE RETROSPECTIVA:
INT. CAMERA TANARULUI BOGDAN – CU ANI IN URMA
Micutul Bogdan zace in pat bolnav cu temperatura. Mama lui ii pune o compresa pe frunte.
INTOARCERE IN PREZENT:
INT. TREN -- COMPARTIMENT DE CLASA INTAI – IN CONTINUARE
Catul Bogdan tremura si e garbovit pe bancheta. Lucica ii apasa fruntea cu mana si il ajuta sa se intinda pe bancheta. Pare a delira. Ii slabeste nodul de la cravata si ii deschide nasturii. Apoi trage perdeaua la fereastra. El deschide ochii si vede fata Lucicai.
LUCICA
Vin indata, promit.
Bogdan se sperie, se agita.
PRIVIRE RETROSPECTIVA:
MAMA LUI BOGDAN
Fii linistit, puiul mamii, iti mai aduc apa racoritoare.
TANARUL TANI
(fricos)
Mama! Nu ma lasa.
MAMA LUI BOGDAN
Shh. Vin indata. Promit.
INTOARCERE IN PREZENT:
Apare Lucica din nou cu compresa, lamaie, si o cana cu aburi pe deasupra. Pune compresa pe fruntea lui Bigdan, apoi stoarce lamaia in apa fierbinte. Il ajuta sa-si ridice capul si ii da sa bea.
BOGDAN
Mirosul...
LUCICA
Lamaia.
BOGDAN
Nu—de-afara.
LUCICA
Parfumul teiilor. Acum stai linistit.
Bogdan zace din nou. Lucica ii studiaza fata pe amanunt.
PRIVIRE RETROSPECTIVA:
INT. BISERICA ORTODOXA – SLUJBA INMORMANTARII – CU MULTI ANI IN URMA
Mama micutului Bogdan se afla in scriu. Micutul Tani urmareste cu intensitate procedurile de inmormantare. Multi oameni, multe lumanari, clopotele bat, cantece liturgice, plansete.
TANARUL TANI
Mama, nu ma lasa...
INTOARCEREA IN PREZENT:
INT. COMPARTIMENT DE CLASA INTAI – MAI TARZIU
Catul Bogdan se trezeste si are un pic de culoare in obraji. Realizeaza ca e singur in compartiment. Jaluzeaua e trasa. Se da jos si trage jaluzeaua sa vada pe geam. Trenul intrase in statia de la Galati. Isi indreapta cravata, isi netezeste parul, isi pune palaria si iese din compartiment.
EXT. GARA—GALATI--ZIUA
Aburi navalesc de sub tren, un stol de vrabii intra ca o furtuna in raza vizuala si auzim un fluierat de tren. Bogdan coboara din tren, se uita anxios in toate directiile cand deoadata Lucica si Gabriela trec pe langa el, zambind. Isi atinge palaria si da politicos din cap, invaluind-o cu privirea pe Lucica. Ea zambeste. Gabriela observa, dar realizeaza cu intarziere ceea ce se intampla si-i arunca lui Bogdan o privire in timp ce trec pe langa el.
GABRIELA
De unde-l cunosti, Luli?
LUCICA
Nu-l cunosc.
GABRIELA
Luli, serios ca nu stii cine-i?
LUCICA
Nu, nu stiu.
GABRIELA
Catul Bogdan, Luli!
LUCICA
Scriitorul?
Gabriela o strange pe Lucica de brat.
GABRIELA
Colegul tau.
Lucica isi scoate palarie si isi scutura capul, tipic, aruncandu-l spre spate si razand.
SUPER: ...SI TREMURUL MANII CARE-L CAUTA...
INT. HOTEL – MAI TARZIU
Intra Bogdan. Toate lumea il recunoaste.
CAMERA HOTELULUI – MAI TARZIU
Bogdan se ridica din pat, unde era intins cu cravata desfacuta. Se duce la balcon si priveste afara.
EXT. STRADA DIN ORAS – SEARA
Activitate in jur, oameni, trasuri, automobile. Bogdan apare la colt, cercetand in jur. Se opreste la o masa la un ristorant, si face un semn catre chelnar. In acest timp o femeie la o masa vecina, flirteaza cu el, dar el nu o baga in seama. Dintr-odata lasa ciubuc pe masa si pleaca.
INT. CAMERA HOTELULUI – DIMINEATA
Bogdan scrie la masa. CIOCANITUL la use.
BOGDAN
Cine este?
COSTEL (OS)
Eu. Va salut, domnule profesor. Buna dimineata.
Bogdan deshide usa. Un tanar il saluta.
COSTEL (CONT)
Ati uitat sa-mi telegrafiati, domnule profesor, si
a iesit o incurcatura. Deja a inceput receptie si
am intarziat.
Bogdan isi da parul pe spate, constient de tineretea vibranta a lui Costel. O femeie atragatoare trece pe hol si Costel o priveste in timp ce ea il ocoleste cu privirea si se uita numai la Bogdan.
INT. SALA MARE DE CONFERINTA – MAI TARZIU
Un décor grandios, multi studenti si profesori, mese cu mancare si bautura. Oamenii discuta, mananca si beau. Bogdan sta langa usa de la intrare cu manusile si palaria in mana.Gabriela sta cu spatele la fereastra si-l zareste pe Bogdan din partea cealalta a camerei. El nu o saluta dar o cauta cu privirea pe Lucica. Gabriela este atat de preocupata de Bogdan incat unul dintre colegi ei observa si o inghionteste. Ea zambeste, stanjenita dar continua insa sa-l priveasca pe Bogdan. Bogdan se uita din nou prin sala si intalneste privirea Gabrielei.
IN CONTINUARE – MAI TARZIU
Aplaus. Bogdan parca se trezeste pe loc, in fata audientei, dandu-si seama ca trebuie sa vorbeasca.
BOGDAN
Va multumesc tuturora. Ati cinstit prin mine orasul
de unde vin. Dati-mi voie sa iubesc prin dumneavoastra
orasul in care ma aflu. Nu cunosc strazile acetui oras,
nu-i stiu institutiile, nici monumentele, si abea i
intalnesc oamenii. Dar nicaieri aiurea parfumul teiilor
nu-i mai aproape, mai intim, mai cald, mai viu, mai
invaluitor decat in locurile acestea: te insoteste pretu-
tindeni. Il ai in par, il ai pe mani, il ai pe fata, si prin
somn te acopera inca, dandu-ti betia noptilor de vara.
In timp ce discursul lui Bogdan se apropie de sfarsit, Gabriela isi face loc prin multime dar nu poate inainta prea mult.
EXT. ORAS -- MAI TARZIU
Activitate moderata, oamenii merg pe strada, cate un automobil trece ocazional. Gabriela merge de parca e posedata de ganduri. Adierea vantului si fosnetul frunzelor o fac sa para nervoasa si grabita. In repetate randuri se uita peste umar ca si cum Bogdan ar aparea in orice moment.
EXT- STRADA IN FATA CASELOR NOVLEANU SI NEI -MOMENTE MAI TARZIU
Lucica se indreapta catre Gabriela. Gabriela se simte usurata so o vada pe prietena ei. Lucica are mana plina de flori de tei. Se intalnesc.
LUCICA
Gabico, niciodata n-ai fost atat de frumoasa.
GABRIELA
Nici tu, Lorelei.
EXT. STRADA DIN ORAS -- ZIUA
Bogdan sta la un colt de strada. Oamenii sant zgomotosi, magazinele sant aglomerate. Isi scoate o batista din buzunar si-si sterge fruntea cu ea. Este evident ca este preocupat si cauta pe cineva cu privirea. In timp ce merge, lumea ii ia seama.
EXT. PARC CU LAC MIC -- MAI TARZIU
Oamenii se plimba,, altii stau pe banci, altii citesc. Bogdan se aseaza pe o banca la marginea lacului. Doua lebede zboara pe langa el. El le urmareste cu atentie. Prim plan al gatului de lebada se dizolva in scena ce urmeaza
EXT. STRADA DIN ORAS -- NOAPTEA
Catul Bogdan iese dintr-o cafenea si face semn la un birjar. O trasura opreste si se urca in ea.
INT. TRASURA -- CONTINUARE
BIRJAR
Incotro mergem?
BOGDAN
Prin oras.
Catul Bogdan isi scoate carnetelul si rasfoieste la o pagina.
BOGDAN (CONT)
(oftand)
Luli...
INT. AMFITEATRU -- ZIUA
Banci insiruite pline de studenti. Costel striga catalogul. Catul Bogdan este supraveghetorul acestui examen, esteasezat in dreapta podiumului si priveste pe geam. Costel isi ridica privirea in sus asteptand un raspuns, cand deodata Lucica apare in usa. Ea zambeste si intra in clasa.
COSTEL
Antonesc, Amalia...Novleanu, Lucia...
LUCICA
Prezent.
Deodata Bogdan observa cum Lucica merge spre banca ei. E incantat. Lucica nu-l vede deocamdata, dar langa fereastra de langa banca ei. Isi scoate capul afara sa priveasca si sa respire adanc.
COSTEL
(agitat)
Domnisoara, domnisoara! Va interzic sa comunicati
cu cei de-afara.
BOGDAN
(diplomat)
Domnule Larian.
COSTEL
Da, domnule profesor.
Acum Lucica isi da seama ca Bogdan in prezent.
BOGDAN
Costel, in ce luna suntem?
COSTEL
In iunie, domnule profesor, insa ce---
BOGDAN
Cati ani ai, Costel?
COSTEL
Douzeci si patru, dar nu---
BOGDAN
Esti batran, Costel?
COSTEL
Da, domnule profesor!
BOGDAN
Ce face un baiat tanar intr-o dimineata de iunie,
Costel?
COSTEL
Stiu eu, domnule profesor...
BOGDAN
Se plimba, iubeste, canta...Costel, draga, esti tanar;
du-te, Du-te se saluta din partea mea toti teii orasului.
Bogdan il impinge pe Costel afara pe use. Isi netezeste parul, si adreseaza fetelor.
BOGDAN (CONT)
Dominsoarelor, iata subiectul tezei...
IN CONTINUARE – MAI TARZIU
Toate fetele scriu la teza. Lucica isi ridica ochii momentan, si intalneste privirea lui Bogdan, care o studiaza intens. O saluta subtil, iar Lucica isi pleaca ochii in jos. Urmeaza un montage de imagine, care se combin din carliontile luxoase lui Lucica, in ciorchine de struguri, incarcate de picuri de roua care se prefac in murgurile inflorite ale ciresului, apoi mugurile briliante de alb se prefac in lebede. Lebedele isi arcuiesc gaturile care se disolva in bratele goale ale Lucicai, gestionind din livada la Tutova sub luna. Close up de fata lui Lucica, apoi de gura ei care se disolva in alb negru.
Urmatoarea imagina introduce un close up de fata mamei a lui Bogdan. Culoarea infuza imagina in timpul ce buzele ei se umpla cu rosu, apoi, se prefac in ciresile rastornate din cosul lui Lucica la gara. Se rabufneste aburi de la tren, care umpla imagina, iar cand dispara, apare Lucica in prezent, scriind la teza.
Se termina examenul so toate elevele isi pun tezele pe masa spre iesire din amfiteatru. Fiecare se uita dulce la Bogdan. Incepe el sa transpire pe frunte in timpul ce saluta indiferent pe fiecare eleva. La un moment dat se trezeste cu mana intinsa lui Lucica, care ii da teza. Hartiile rasfoiesc usor, parca de o adiere razlete. Aceasta privire se preface in imagina retrospectiva cu palariile fetelor la gara, cand le veem, impreuna cu Bogdan, pentru prima oara. Se incheia imagina brusc cu caderea hartiile pe masa in fata lui Bogdan. Pleaca Lucica.
INT. CORIDOR -- PUTIN MAI TARZIU
Holurile sant galagioase cu studenti. Lucica isi face loc prin multime.
IN CONTINUARE
Bogdan se uita de-a lungul coridorului.
EXT. CURTEA SCOLII -- IN CONTINUARE
Bogdan o urmareste pe Lucica, care nu-si da seama de situatie.
EXT. STRADA CARE DUCE LA CASA NOVLEANU SI NEI -- IN CONTINUARE
Case cu multe flori, copaci infloriti. Vantul adie usor, auzim clinchet de clopotei si apoi vedem o femeie batrana care bate un covor oriental atarnat peste un gard. Bogdan zambeste in timp ce o urmareste pe Lucica cu mersul ei energic. Ea da un colt de strada si pentru moment o pierde din vedere.
EXT. GRADINA FAMILIEI NOVLEANU -- IN CONTINUARE
Lucica deschide poarta si cainele ei sare sa o intampine. Ea il mangie cu afectiune si in timp ce se joaca cu el il spioneaza pe Bogdan cu coltul ochiului. Lucica se inroseste instantaneu si cainele sare la el. Poarta se deschide si Lucica fuge dupa caine, se impiedica si nimereste intr-un genunchi in timp ce Bogdan ii amortizeaza cazatura. Se uita la el.
LUCICA
(imbujorata , plina de viata)
Nu-i rau, dar nu te cunoaste.
Bogdan nu zice nimica. O priveste intens, pe cand se ridica ea dintr-odata, si o ia spre casa insotita de dulaul.
INT. BUCATARIA FAMILIEI NOVLEANU -- IN CONTINUARE
Dadaie il vede pe Bogdan prin geam. Garoafele se leagana usor parca miscate de adieri misterioase. Lucica intra sub privirea suspicioasa a Dadaiei si o saruta pe batrana. Lucica tine in mana un buchet de garoafe.
DADAIE
Si acela cine-i?
LUCICA
Cica om bun, Dadaie. Mosu nu stie povestile noastre
cu Dumnezeu care-a luat chip de om si a venit pe
pamant...auzi Dadaie?
DADAIE
Aud, aud. N-am surzit.
LUCICA
Mosu a vrut sa-l muste. Ce stie el?...
Dadaie sta posomorata la fereastra, privind dincolo de poarta, cu ochi taiosi, vorbind in sine.
DADAIE
Mosu stie el ce face. Da’ Lucica-i tanara.
INT. DORMITORUL GABRIELEI -- NOAPTEA
Gabriela e preocupata la biroul ei. Ea scrie cu o expresie ganditoare : "Draga Profesore Bogdan". Usa e intredeschisa si Lucica isi strecoara mana inauntru fosnind garoafele incetisor. Gabriela e luata prin surpindere si repede ascunde scrisoarea.
MAI TARZIU
Gabriela sta intinsa pe pat dar e agitata. Vantul misca perdelele si garoafele din vaza cea mica de pe biroul ei. Se vede un plic adresat "Prof. Catul Bogdan".
INT. CULOARUL SCOLII - DIMINEATA
Gabriela se uita atent in orice directie, tinand strans in mana scrisoarea adresata lui Bogdan.
EXT. STRADA DIN ORAS -- MAI TARZIU
Gabriela este nerabdatoare, sperioasa, preocupata. Inca tine strans scrisoarea in mana. Langa ea este o cutie postala.
EXT. PARC CU LAC MIC - MAI TARZIU
Gabriela sta pe o banca aproape de marginea lacului. Se uita la scrisoarea din mana ei, apoi o rupe in bucatele si le arunca in aer. Bucatelele de hartie se transforma in flori de tei imprastiate.
INT. CAMERA HOTELULUI -- ZIUA
Bogdan e intins pe pat, oarecum abatut.
INT AMFITEATRU - ZIUA
Profesorul Onisifor Brebu dicteaza in Latina. Este un tip subtire, fragil si nervos cu un ten uleios. Are umerii cazuti si parca miroase a mucegai. O furtuna e pe cale sa inceapa. Tunetele si fulgerele ce urmeaza distrag atentia fetelor. Lucica are privirea atintita la usa. O garoafa rosie se afla pe banca ei. Se aude vantul fluierand la fereastra. Brebu se uita la Lucica, apoi la usa, apoi la Lucica. Este foarte enervat.
BREBU
Cum te numesti?
LUCICA
Novleanu.
BREBU
De ce te uiti la usa?
LUCICA
E interzis?
BREBU
HMM!
LUCICA
Unde am voii sa ma uit?
BREBU
Numai in teza.
Se supune, dar in sila. Brebu continua sa se plimbe prin incapere cu o privire despotica. Bubuiedin cer cu tunete si furtuna incepe sa prinda amploare. Incaperea se intuneca si studentii devin nervosi. Deodata o fereastra se deschide brusc izbindu-se cu putere provocand un sunet explosiv. Fetele reactioneaza galagioase si-si astupa urechile cu mainile.
BREBU
Cine misca, zboara. Ne-am inteles?
Fetele susotesc, Lucica ridica garoafa si incepe sa o miroasa fatis. Brebu observa si se enerveaza. Se indreapta vijelios spre ea si ii smulge floarea din mana. In acelasi timp Bogdan intra pe usa. Fetele reactioneaza ca atare, Brebu se retrage de langa Lucica si se indreapta spre Bogdan sa-l salute.
BOGDAN
Ce te-a suparat, domnule?
Brebu ii raspunde la salut cu un zambet politicos si fortat care se transforma in dispret. Isi drege vocea cu aroganta.
BREBU
Sa vedeti, domnule presedinte, o eleva—aceea—
Bogdan zambeste, farmecator, si cu mult elan smulge floarea din mana lui Brebu, o aduce la nas, si o respira cu mare drama. Fetele se incanta toate cu surprindere si haz. Brebu este asa inervat incat nu are cuvinte.
BOGDAN
E aer rau in aceasta sala, domnule. Garoafa miroase
altfel, nu? Dumneata nu simti nevoia sa respiri o
floare?
(catre eleve)
Va rog, coninuati, domnisoarelor.
(catre Brebu)
Ce teza le-ai dat? Poftim langa mine.
Bogdan se intoarce cu spatele catre fete, vorbind cu Brebu, gesticuland in miscari mari.
Suna alarma si toate elevele isi strang tezele ca sa le dea lui Bogdan, spre iesire. Lucica nu se uita direct la Bogdan, dar se impiedeca langa masa si confunda gramada tezelor. Le arangeaza, mai scapa cate una si cand se apleaca, se confrunte cu Bogdan. Se uite unul la altul, cercetindu-si ochiilor. EL zambeste insfarsit, si ea pleaca repede.
BOGDAN (CONT)
Luli...
EXT. STRADA IN ORAS – IN CONTINUARE – PLOUA
Lucica fuge prin furtuna. O trasura se opreste inainte ei. Ea se opreste in loc. Ploua tare, dar nu-i pasa. Mana lui Bogdan se intinde din geamul trasurei, cu o garoafa prinsa in degete. Lucica se apropie de trasura incet, si cand i se deschide use, se urca. Tuna si fulgera.
BOGDAN
Luli...
LUCICA
Shh...
Bogdan isi infipte degetele in parul ei des si isi apasa senzuos obrazul de tampla ei. Birjarul striga.
BIRJAR
Incotro?
BOGDAN
Mana inainte!
EXT. STRADA IN FATA CASEI NEI – MAI TARZIU
S-a oprit ploaie. Se opreste trasura in fata casei a lui Novleanu. Se deschide use si Lucica coboara. Isi scutura capul in stilul ei. Fata lui Bogdan se arata din umbra si apare la geam.
BOGDAN
Vreau sa vorbesc cu parintii tai, Luli.
LUCICA
Lasa ma sa ma gandesc la noapte...pentru noi.
BOGDAN
Cand?
LUCICA
(catre birjar)
Manati!
EXT. STRADA IN ORAS – MAI TARZIU
Montage de trasura oprindu-se la diverse florarii. La fiecare, Bogdan iese cu brate plin de flori. Pana la urma, trasura este incarcata cu flori. Bogdan se da jos si intinde bani Birjarului.
BIRJAR
Boierule, boierule, da’ cu florile ce faceti?
BOGDAN
Du-te cu ele.
BIRJAR
Unde? La dudiua?
BOGDAN
Unde vrei.
Bogdan trage o palma peste fundul calului si pleaca trasura, scapind florile in uram ei. Oamenii de pe drum si mir de spectacolul. Bogdan isi aranjeaza vracata si pleaca pe jos.
INT. CASA FAMILIEI NOVLEANU – SEARA
Domnul Novleanu lucreaza la biroul lui. Lucica apare la fereastra, rezemindu-se in coate pe pervaz. El stie ca il priveste, dar nu se uite, doar zambeste.
LUCICA
Te deranjez, papa?
DOMNUL NOVLEANU
Imi face placere, fetito.
Lucica se urca prin fereastra cu elan, spre incantarea tatalui.
DOMNUL NOVLEANU (CONT)
Sper ca n-ai invatat toata noaptea?
LUCICA
Nu, papa, dar nici n-am dormit.
DOMNUL NOVLEANU
Cica, ce-ai facut?
LUCICA
M-am gandit, papa, la voi, la mine, si la inca
cineva.
DOMNUL NOVLEANU
Cunoscut?
LUCICA
De mine. Voi nu-l cunoasteti. E scriitorul Catul
Bogdan, papa.
DOMNUL NOVLEANU
Cand l-ai cunoscut? La examen?
LUCICA
Ceva mai inainte, in tren, cand veneam de la vie.
DOMNUL NOVLEANU
Numai patru zile?
LUCICA
Stiu, papa, si totusi...
DOMNUL NOVLEANU
Stiu, fetito, stiu. Numai invatatura cere ani. Inima
e mai repede, cand e tanara. Si eu am patit la fel.
Intr-o seara, plimbandu-ma, am vazut o pe mama ta
la o fereastra.
LUCICA
Si eu tot la o fereastra...a trenului.
Domnul Novelanu da un pas inapoi si o priveste pe Lucica. Ea isi freaca manile, iar el pipaie prin buzunari dupa pipa. Indata ea se inainteaza si scoate din piept pipa, apoi gaseste punga de tutun in buzunarul celelalt. Domnul Novelanu este amuzat de priceperea Lucicai la pipa. Lucica ii pune pipa in gura.
DOMNUL NOVLEANU
Da, fetito, dragoste apare la o fereastra inainte de
a bate la use.
LUCICA
Vrea sa-ti vorbeasca.
DOMNUL NOVLEANU
Vorbim.
Lucica ii saruta manile tatalui si se intoarce sa plece, dar se opreste.
LUCICA
Papa, nu vreau sa stie inca nimeni.
DOMNUL NOVLEANU
Inteleg, fetito. Dar unde vreti sa faceti nunta?
LUCICA
La via noastra.
DOMNUL NOVLEANU
Bine, la via ta.
INT. BUCATARIA CASEI NOVLEANU – ZIUA
Dadaie si Doamna Novleanu pregatesc mancare. Cainile latra afara, se deschide use si intra Gabriela, dandu-si seama de toate pregatirile.
GABRIELA
Ce se-ntampla aici? Avem musafiri?
DOAMNA NOVLEANU
Pe profesorul Bogdan.
GABRIELA
Catul Bogdan?
DOAMNA NOVLEANU
Nu stiu exact. Profesorul lui Luli.
GABRIELA
Cine l-a invitat?
DOAMNA NOVLEANU
Theo.
GABRIELA
Deci, ne vom cunoaste insfarsit.
Dadaie se uite crunt la Gabriela.
INT. DORMITORUL GABRIELEI – CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Gabriela se uite prin cartile imprastiate pe patul ei. Pune mana pe una si se aseaza. Adreseaza cartii.
GABRIELA
Insfarsit.
INT. CORIDOR – IN CONTINUARE
Lucica isi lipeste obrazul de use.
LUCICA
Gabico!
GABRIELA (OS)
Luli, un moment numai si vin.
LUCICA
Faci farmece?
GABRIELA (OS)
Nu, stiu numai ca avem un musafir.
LUCICA
Pe Catul Bogdan. Gabico, Gabico. Gabico, stii cine-i?
DORMITORUL GABRIELEI – IN CONTINUARE
GABRIELA
(luind parte la joc, in timpul
ce se pieptena)
Cine-i?
LUCICA (OS)
Logodnicul meu.
Fata si comportarea Gabrielei se schimba intunecata. Scape peria din mana.
LUCICA (OS) (CONT)
Gabico, nu-mi spui nimic?
GABRIELA
Felicitarile mele.
Lucica isi lipeste ureche de use, curioasa.
LUCICA
Nu ma saruti? Gabico? Ce faci acolo?
GABRIELA
Ma imbrac.
Gabriela plange.
SUPER: PRIETENUL NATHAN
EXT. PRIVIRE PANORAMICA A ORASULUI IASI, DIVERSE ASPECTE.
EXT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI – ZIUA
Casa este mare, eleganta, cu coi castanii in fata unei ferestre mari, foarte ordonat, dar si sever. HAZIAICA bate la covoare. Este fosta dadaca lui Bogdan, armeneanca, devenita servitoare. Se bucura cand il priveste pe Nathan venind spre casa.
HAZIAICA
Stapanul meu scump si drag, ce ma bucur sa te vad.
NATHAN
Sarut mana, Haziaica, cum te afli matale?
HAZIAICA
Cuconaselule scump, poate aduci veste de la
stapanul scump si drag?
NATHAN
Draga Haziaica, dumneata esti pentru Tani ca o mama.
HAZIAICA
Da-da, ca o mama.
NATHAN
Si te ingrijesti pentru viitorul lui ca o mama.
HAZIAICA
Da-da...
NATHAN
Ei bine, haziaica, o mama nu doreste baiatului ei decat sa-l
vada insurat. Stii ce mi-a scris Tani sa-ti comunic? Sa-ti
comanzi imediat o rochie frumoasa!
EXT. TUTOVA -- VIE – ZIUA
Cununie lui Bogdan si Lucica. Slujba traditionala, preot ortodox in vestminte aurii. Nathan si Gabriela sunt nasii. Familia, prieteni, montage cu secvente aratand ritualul slujbei.
IN CONITNUARE – MAI TARZIU
MONTAGE CU NUNTA TRADITIONALA
EXT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI -- ZIUA – CATEVA LUNI MAI TARZIU
Garoafe cresc in loc de castanii. Toata casa apare mai luminoasa.
INT. SALON -- IN CONTINUARE
Lucica, mai matura, Bogdan si Nathan stau cu gustari si bauture, discutind.
LUCICA
Nathaniel, ce zici?
NATHAN
Spun ca Tani are mare noroc.
BOGDAN
D-acord.
NATHAN
Auleu, mai frate, n-am crezut ca esti capabil de astfel
de umilinte. Doaman Luli, jos palarie.
BOGDAN
Luli, nu-l lua in serios pe Nathan. Cand afirma, nu
crede; cind crede, nu spune, iar cand tace, minte.
LUCICA
Domnule Nathan, Loti nu e un romancier, e un poet al marii.
NATHAN
Marile bietului Loti s-au demodat ca o rochie.
LUCICA
Eu cred ca e un mare poet simplu, dublat de un
snob al exotismului. Romanele lui s-au demodat, dar
marea lui ramane ca o singuratate uitata de oameni...
BOGDAN
Vra sa zica, iti place marea. Ascultati, ne imbarcam
la Constanta. Nathan, am nevoie de un congediu
de un an.
LUCICA
Un an?
SUPER: ANII MEI TINERI AU SUNAT A CANTEC...
EXT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI – TERASA -- UN AN MAI TARZIU -- ZIUA
Frunze cazute, peisaj de toamna. Lucica si Nathan stau de vorbe.
LUCICA (CONT)
Ce intim e iasul! Nu, Nathan? De ce zambesti?
NATHAN
Inchipuiesti-ti, doamna Luli, ca gindeam exact acelasi
lucru.
LUCICA
Esti minunat—ai aranjat casa asa de frumos, ai avut grija
de toate celea—recunosc, si iti multumesc.
NATHAN
N-ai pentru ce.
Apare Bogdan si Lucica merge spre el.
LUCICA
Ce faci, draga?
BOGDAN
Bine.
NATHAN
Poftit, domnule profesor.
BOGDAN
Nu va deranjati, dragilor, am treaba. Nathan—ai
grija de nevasta mea, da? Ma duc in birou.
INT. DORMITORUL LUI BOGDAN -- MAI TARZIU
Odaie frumoasa, perdele de dantela, dulapuri—toate lucrate in lemn. Lucica isi piepentana parul la masuta ei. Bogdan deja este intins in pat. Lucica il observa din oglinda si vede ca pare pe ganduri.
LUCICA
Ce ai?
BOGDAN
Curios! Am trac. M-am dezvatat sa vorbesc cu altii.
Iti dai seama, Luli, ca de un an noi n-am vorbit
decat unul cu altul, unul pentru altul...
Se baga Lucica si ea in pat langa el.
LUCICA
Regreti?
Bogdan ii saruta mana, fruntea, obrazul.
BOGDAN
Nuu, Luli. Dar ma simt stingaci in pielea veche a
profesorului. Un an intreg n-am spus decat Luli,
Luli, luli. Si acuma trebuie sa fac o lectie unor studenti.
Ma vezi tu spunind deodata, in mijlocul lectiei,
„Luli, nu sta prea mult la soare.”
LUCICA
Ai sa ma ai langa tine?
BOGDAN
Mai intrebi? Tu esti zidul inflorit al captivitatii mele.
LUCICA
Nu. Nu spune asa. Nu vreau sa fiu numele captivitatii
mele. Nici tu al captivitatii mele.
BOGDAN
Nu?
LUCICA
Sigur ca nu. Suntem doua libertati. Dragostea noastra nu
E o umilinta, e o mandrie. Nu vreau sa te coplesesc,
sa-ti limitez viata numai la mine. N-as avea nici o bucurie
sa am alaturi de mine un prisioner. Nu-ti cer decat drago-
stea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o impart cu nimeni.
Dar dincolo de dragoste esti liber de-a trai asa cum crezi.
Vrei sa retragi la tine in birou, retrage te. Vrei sa meditezi
Singur, mediteaza. Vrei sa fi sa fii numai cu barbati la Club,
du-te. Fii alaturi de mine, asa cum ai fost si inainte de a ma
cunoaste.
BOGDAN
Luli, dar sunt alt om. Tu-mi ceri sa redevin ceea ce am
fost inainte de tine.
LUCICA
(frustrata)
Nu. Eu iti cer, adica te rog sa fii tu. Sa nu ma ai langa
tine ca o constringere, fiindca atunci ti-ai ucide dragostea
Si m-ai ucide si pe mine. Ma iubesti?
BOGDAN
Luli, Luli! Tu cum poti sa ma-ntrebi asta?
Bogdan isi lipeste capul de sanul Lucicai.
SALON – ZIUA
LUCICA
Nathan, un barbat se lasa greu de tutun, nu?
NATHAN
Cand esti Nathan, imposibil. Cand est Tani, e foarte
usor.
LUCICA
Care-i diferenta?
Nathan scoate pipa din gura si se apropie de Lucica.
NATHAN
Te iubeste. Atat.
LUCICA
Nu. Nathan, eu nu i-am cerut sa lase tutunul.
NATHAN
Doamna Luli, nu exagera. Fericirea inlocuieste
natural toate ticurile micilor agremente, le cauteri-
zeaza definitiv. Nu-i nevoie de nici un efort.
LUCICA
Nu stiu exact de ce, dar simt ca n-ai dreptate. Oricum
de cand s-a lasat de ticuri, parca nu mai are aceaisi
inspiratie.
EXT. UNIVERSITATE – ZIUA
Lucica si Nathan se duc la universitate. Dintr-un grup de studenti pe strepte, iese Bogdan, si cum il vede Lucica, se lasa de bratul lui Nathan si merge spre sot, aproape cazind in bratele lui ca un amant. Porumbeii din jur iau in zbor, iar Nathan, pipind, ii priveste pe amandoi.
INT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI – ODAIA LUI BOGDAN – NOAPTEA
Intunecat si auster, sunt multe carti, o masa de sah, alta masuta cu bauturi, si o gramada de scrisori nedesfacute.
EXT. TERASA – IN CONTINUARE
Bogdan, Nathan si Lucica beau cognac, Nathan este rezemat de parapet, iar Lucica si Bogdan stau lipiti unul de altul pe un chaise. La un moment dat se ridica Bogdan, si saruta mana lui Lucica.
BOGDAN
Iarta ma, iubito, dar am treaba. Nathan iti tine de urat,
asa-i Nathaniele?
ODAIA LUI BOGDAN -- IN CONTINUARE
Intra Bogdan, stresat. Se vede transpiratie pe frunte. Misca scrisorile doar cu virful degetelor, netezeste parul, si se uite in lung si in lat. Toarna un paharel de cognac si il arunca pe gat. Cu gravitate se aseaza la masa, si apoi, isi inclina urechea spre geam, ca aude glasurile lui Lucica si Nathan.
TERASA – IN CONTINUARE
NATHAN
Ce bine sa-l vad lucrand iara.
LUCICA
Adica?
NATHAN
Adica n-a prea scris de cand ati venit din congediu. N-ai
observat si matale la fel?
LUCICA
Te invidiez cat de bine il cunosti.
NATHAN
Aproape la fel ca dumneata, Doamna Luli.
ODAIA LUI BOGDAN – IN CONTINUARE
Bogdan se chinuie cu scrisul. Un strat de fum il inconjoara de la tigari. Se aude ciocanitul la usa, care se deschide si intra Nathan.
NATHAN (CONT)
Cum a mers la universitate?
BOGDAN
Daca as fi fost in banca, as fi fluierat.
NATHAN
Asta inseamana ca ai avut succes.
BOGDAN
Multumesc.
NATHAN
Nu mie, Tani. Lui Dumnezeu, care a dat prostilor
Entuziasmul. Aplauzele sunt aripile ingerilor.
BOGDAN
Ma intreb daca n-am sa demisionez la universitate.
Apare si Lucica la usa, neobservata, si ea asculta un pic pana nu intra.
NATHAN
Sper ca-i o simpla butada. Ce te-a nemultumit?
BOGDAN
Nu sunt multumita de mine, de forma mea intelectuala.
NATHAN
Draga Tani, nu vorbi copilarii. Un campion de tenis
care n-a jucat o luna rateaza cel putin douzece de minji
in fata unui adverar mediocru. Dar pentru asta nu renunta
la tenis.
BOGDAN
Nathan, mi se pare ca si tu ai regresat. Un campion de
tenis care nu joaca o luna face cu mana alte miscari. Un
intelectual, insa, n-are nevoie sa faca exercitii publice
de gandire ca sa-si pastreze desprinderea de-a gandi
corect.
Ciocana Lucica, si intra.
BOGDAN (CONT)
(catre nevasta-sa) Luli, Luli...
(catre Nathan)
Nathan, spune-i ca sunt un imbecil.
NATHAN
(glumet)
Doamna Luli, te asigur ca are dreptate.
Lucica il lua pe Bogdan dupa gat.
LUCICA
(catre Bogdan)
Iarta ma tu pe mine (catre Nathan), Nathan, te rog,
scuza ma, scuza ne.
BOGDAN
(oftand)
Astazi am avut o zi proasta numai fiindca am trait
cateva ceasuri departe de tine. Vreau sa te am tot
timpul alaturi.
LUCICA
Daca vrei, ma inscriu la Facultate de Litere. Iti devin
iar eleva.
BOGDAN
Nu, Luli. Asta nu se poate.
LUCICA
De ce?
DORMITORUL LUI BOGDAN -- MAI TARZIU
Lucica este in pat si se trezeste cand aude ca intra Bogdan. El se apleaca deasupra ei si o mangaie pe par. Ea ii prinde mana si o saruta, iar el se pune in pat langa ea si incepe s-o sarute. Fac schimbi de sarutari.
LUCICA (CONT)
De ce?
BOGDAN
Tu? Studenta?
LUCICA
De ce nu? N-am fost eleva? Nu sunt o femeie ca toate
femeile? De ce nevoia de a ma izola in extraordinar?
BOGDAN
Hai, lasa. Sa nu mai vorbim. Ai destule de facut—esti
nevasta mea. Gandeste te si tu cat ai de facut.
LUCICA
Ce vorbesti? Deja Haziaica si Dadaie se dau una peste
alta.
BOGDAN
Apoi (sarutand-o) trebuie sa facem (sarutand-o iar)
casa mai mare.
MAI TARZIU
Se trezeste Bogdan si o vede pe Lucica stand in fata ferestrei.
BOGDAN (CONT)
Hai, Luli, ce faci? Vino la culcare.
LUCICA
Cred ca ar fin bine pentru noi sa ma inscriu la
Universitate.
BOGDAN
Adica cum, „pentru noi?”
LUCICA
As invata lucruri noi, am putea sa discutam alte teme.
BOGDAN
N-ai inteles.
LUCICA
Ba am inteles prea bine. Nici nu mai scrii ca inainte. Te
ascunzi in birou dar de fapt, n-ai scris nimica de cand
ne-am intors. Iar eu, ce fac? Stau. Parca sunt izolata.
D-abea rasuflu.
BOGDAN
Ce-i asta? Am crezut ca esti fericita cu mine.
LUCICA
Sunt.
Bogdan se da jos din pat si vine langa ea.
LUCICA (CONT)
Dar parca a cazut o umbra intre noi. Ma reprosez ca
din cauza mea ti-ai pierdut inspiratie, si nu pot sa sufar
asta.
BOGDAN
Lasa, iubita mea. Hai sa ne odihnim oleaca si
vorbim maine.
LUCICA
Lasa ma sa ies putin afara, sa respir aer curat. Revin
indata.
EXT. GRADINA LUI BOGDAN -- IN CONTINUARE
Lucica sta pe un trunchi.
PRIVIRE RETROSPECTIVA:
EXT. LIVADA – TUTOVA
Recapitulare din scena anterioara cu Lucica si Gabriela.
GABRIELA
Oare de ce crezi ca am petrecut atata timp impreuna
cu tine?
LUCICA
Pentru ca asa ti-a poruncit tatal tau.
GABRIELA
Sa stii ca asa era, la inceput, insa singura mi-am
dat seama ce copil exceptionala erai, asa involvata in
viata, pasionata...
LUCICA
...stangace, destructiva...
GABRIELA
Am dorit de multe ori sa simt in acelasi fel ca tine, fata
de o goanga proasta, sau stelele pe cer, sau cocrii pe
acoperis.
Lucica se mira de starea emotionanta Gabrielei.
GABRIELA (CONT)
Stii, uneori as fi dat orice sa schimb locul cu tine. Chiar
si cand vorbesti despre bietul Matei, parca se pare mult
mai mult decat ce este el in sine.
INTOARCEREA IN PREZENT:
EXT. GRADINA LUI BOGDAN – IN CONTINUARE
Luna plina e pe cer, si ilumineaza pe Lucica cum sta pe trunchi. Apare Bogdan. Se apropie de ea si ii sopteste in ureche.
BOGDAN
Luli, un tiran din dinastia Lacizilor isi construieste o
galera cu patru mii de vaslasi, una dintre cele mai vaste
galere ale antichitatii. Inchipui-ti opt mii de brate—o
padure—cu muschii contractati, framandind cu patru
mii de vasle apa marii, pentru ca pas, cu pas, galera sa
inainteze. Splendid, nu?
Trece el in partea cealalta, soptind in urechea aialalta.
BOGDAN (CONT)
Splendid, dar si teribil. Caci nenorocitii, arsi de caldura,
uzi de sudoare in temnita de lemn incins, nu vedeau
alaturi decat un ochi de apa ingusta si sarata...
Oridica in picioare si sta in fata ei, soptind in continuu in acelasi timp ce-ii strecoara frunte cu susuri si sarutari.
BOGDAN (CONT)
...prin gaura vaslei, iar in spatele lor, omul cu biciul. Iar
deasupra, la prora, tiranul privea marea, racorindu-si fata
in briza ei...
O saruta pe buze usor.
BOGDAN (CONT)
Pana cand te-am cunoscut, viata mea a fost efortul celor
patru mii de vaslasi din fundul galeria.
O mangaie.
BOGDAN (CONT)
De cand te am, Luli, sunt tiranul de la prora...
LUCICA
Dar eu? Ce sunt eu?
BOGDAN
Tu esti marea si briza marii. Hai.
INT. ODAIA MAMEI LUI BOGDAN – ZIUA
Aspecte diverse din odaie, arantand perdele leganandu-se langa geam, covoare cu diferite culori, un pian si pe deasupra, un vas cu flori proaspete. In colt, soba.
PRIVIRE RETROSPECTIVA:
Tot aceiasi odaie. Tanarul Bogdan se joaca cu niste carti, facand din ele o casa. Mama lui se parfumeaza, si apoi, rasfata pe copilul sau. Cartile cad dintr-odata, si mama lui ill apuca de gadilat. Amandoi rad.
TANARUL TANI
Mama, de ce ai tu mani asa de calde?
MAMA LUI BOGDAN
Pentruca stau numai la soba, sau la soare.
Mama lui Bogdan strange cartile si incepe a le aseza intr-o forma pentru ghicit. Se schimba expresie de pe fata ei. Copilul se prabuseste langa ea cu o carte.
TANARUL TANI
Mama, citeste-mi o poveste.
Mama lui Bogdan scapa o lacrima, uitindu-se la carti.
TANARUL TANI (CONT)
Tu...plangi?
INTOARCEREA IN PREZENT:
ODAIA MAMEI LUI BOGDAN – IN CONTINUARE
BOGDAN
...plangi?
LUCICA
Ce? Nu plang. Ce ai, Tani?
BOGDAN
Mama mea a trait si a murit in camera asta.
Am pastrat o asa cum era. Nimeni n-a trait in ea.
Ti-o Dau tie. Numai tu poti...
Lucica il imbratiseaza.
INT. DORMITORUL LUI BOGDAN – MAI TARZIU
Bogdan sta la fereastra privind luna. Lucica intra si pare mirata sa-l vada asa.
LUCICA
La ce te uiti, Tani?
BOGDAN
La luna. E ciudata.
Se uita si ea.
LUCICA
Da...are fixitatea stranie a unicului ochi al lui Iuda
Dupa ce-l vanduse pe Isus Hristos.
ODAIA LUI BOGDAN – MAI TARZIU
O lampa mica arde pe birou. Bogdan fumeaza, evident, in taina. Pare disperat, ca un droghist, tragind fumul adanc in piept cu o satisfactie mare. Lucica il pandeste de la usa. Este imbracata in camasa lui de noapte, cu parul despletit. Zambeste mai intaii, apoi bufneste in ras in timpul ce Bogdan, neatent, isi lasa capul pe spate sub un nor de fum. Se desteapta Bogdan cand o aude razand, si isi lasa capul pe piept de rusine.
LUCICA (CONT)
Aha! Nu ti-e rusine?
BOGDAN
Gata. M-ai prins.
LUCICA
Ai sa mai faci?
BOGDAN
Am sa mai fac, fiindca sunt un mare pacatos.
LUCICA
Dar, Domnule, cine fumeaza ce mai face?
BOGDAN
Bea cafea.
Incepe jocul cu repezeala Lucicai pe coridor spre bucatarie.
INT. BUCATARIE LUI BOGDAN – IN CONTINUARE
Acuma sta Bogdan las usa, privind-o pe Lucica ce pregateste cafea. O secvente de imagine cu close up de manile ei la treaba, apa cum fierbe, spuma crescand dupa adaugerea cafelei. Cum toarna cafeaua in demitasse, Bogdan se apropie de ea din spate, sarutandu-ii ceafa, parul.
LUCICA
Fii cuminte, domnule.
BOGDAN
Daca nu vreua sa fiu cuminte?
LUCICA
Strag ajutor.
BOGDAN
Nu te aude nimeni.
LUCICA
A-ju...
Bogdan ii astupa gura cu sarutari profunde.
INT. ODAIA LUI BOGDAN – DIMINEATA
Bogdan lucreaza, dar evident sufera de migrena. Lucica intra, ingrijitoare.
LUCICA (CONT)
N-ai nevoie de aer?
BOGDAN
Te rog, Luli, lasa-ma asa.
Haziaica intra indarat cu cafea si altele. Urmeaza un montage cu imagini cu Bogdan chinuindu-se la scris, dureri de cap, consumand cafea si tigari. Pe fata lui este aparent ca nu-i merge bine.
BUCATARIA LUI BOGDAN – ZIUA
Haziaica si Dadaie gatesc impreuna.
HAZIAICA
Stapanul vrea sa-i servim masa in biroul lui.
DADAIE
Parca lipseste din ce in ce mai mult de la masa.
HAZIAICA
E devotat scrisurilor lui.
DADAIE
Da’ nevestei?
HAZIAICA
Nu-i treaba, matale. O iubeste sigur.
DADAIE
Da’ mult mai sta la gura sobei.
HAZIAICA
Ce? Nu-i fericita?
DADAIE
Zice ca da, insa...eu nu o cred. Mereu isi face cuib in salonasul
mamei stapanului.
EXT. TERASA – ZIUA
Lucica sta pe chaise, scoate o hartie impaturata din buzunar, o desface si incepe sa scrie..
INT. ODAIA MAMEI LUI BOGDAN – MAI TARZIU
Lucica pare nelinistita. Sta la fereastra, merge la pian, scoate aceea hartie impaturata si o desface, si-apoi o aseaza pe pian. Sta jos si incepe sa cante melodia care a compus in livada la Tutova.
IN CONTINUARE – DIMINEATA
Lucica deschide o scrisoare de la Gabriela, aparent dupa lose up de plic cu adresa. Se plimba in timpul ce citeste si apoi, arunca scrisoarea in soba.
INT. CAMERA GABRIELEI – IN CONTINUARE
Gabriela citeste o scrisoare si cand o termina, o pune atent inapoi in plic. Close up ne spune ca este de la Lucica. Apoi Gabriela ea scrisoarea si o pune intr-o cutie cu multe altele legate cu panglica.
SUPER:DAR AM TRECUT PE LANGA EL CU DRAGOSTEA DE MANA...
EXT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI – ASPECTUL CATRE ODAIA MAMEI LUI BOGDAN
E toamna si ploios. Bate vantul. Lucica este la fereastra privind afara.
ASPECTUL CATRE ODAIA LUI BOGDAN
Bogdan priveste si el afara unde sta la fereastra.
INT. INTRAREA CASEI DIN FUNDACHUL VECHI – CATEVA MOMENT MAI TARZIU
Haziaica deschide usa si il vede pe Nathan stan in ploaie.
HAZIAICA
Cuconaselule scump, ce scump esti la vedere!
NATHAN
Doama Luli—stapanii sunt acasa?
Apare Lucica, palida.
LUCICA
Nathaniel! Tu esti? Vai, de cand nu ne-am mai vazut!
NATHAN
Fii serioasa, ca doar n-a trecut atata timp. Unde-i Tani?
LUCICA
Pai, unde sa fie? In birou. Hai sa bem un ceai.
INT. SALON – IN CONTINUARE
Stau jos amandoi. Haziaica aduce gustari, bauturi. Se uite circumspecta, dar pleaca repede.
NATHAN
Daca ti-ar face o placere, vii cu mine la cinematograf?
LUCICA
Nu pot, Nathan, sa ma distrez in timp ce Tani lucreaza
Singur acasa. Cred ca intelegi?
NATHAN
Nu cred ca l-ar deranja...
ODAIA LUI BOGDAN – IN CONTINUARE
Nathan intra neanuntat in biroul lui Bogdan.
BOGDAN
Ce cauti, Nathan? Luli-i acasa.
NATHAN
Vreau sa-ti vorbesc.
BOGDAN
Acum? Lucrez.
NATHAN
Draga Tani, sunt lucrurile mai importante decat
comoditatea ta.
BOGDAN
Care-s?
NATHAN
Nevasta ta.
BOGDAN
Spune clar la ce te referi?
NATHAN
Tani, doamna Luli nu face parte din manuscrisile tale. E
o realitate care, vai, iti apartine.
BOGDAN
„Vai?”
NATHAN
Nu te ocupi decat de fictiuni, neglijind chiar o astfel de
realitate.
BOGDAN
Cum o neglijez? Eu? Pe Luli? E stupid!
NATHAN
In fata tan ai un manuscris: daca-l neglijezi, nu se plictiseste
nu albeste, nu-si trece timpul la gura sobei, nu-si pierde
pofta de mancare...
BOGDAN
Nathan, ai innebunit1 De unde le scoti? Luli e sanatoasa,
vesela, multumita. Ti-a zis ceva?
NATHAN
Nu stie ca-ti vorbesc. Draga Tani, nevasta ta—
BOGDAN
Sunt cel maI in masura sa stiu tot ce-o priveste.
NATHAN
Si totusi nu stii. Nu-e o biserica. E o femeie vie. Voi
Traiti paralel, nu alaturi. TU scrii in birou, ea sta in
salonas, vecini ca Elvetia si Italia. Va intalniti la dejun
si la masa, si Nathan e patefonul care umple tacerea. De
ar fi nevasta mea...
BOGDAN
Nathan, spune-mi drept. Ti-a spus ceva Luli?
NATHAN
Vai, Tani, ce putin o cunosti. Cum poti sa-mi pui o
astfel de intrebare? Ce Dumnezeu, voi scriitori nu
sunteti lucizi decat pentru eroii vostri? Spune tu:
o mai auzi razand?
INT. ODAIA MAMEI LUI BOGDAN – CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Lucica arde o alta scrisoare in soba. Intra Bogdan entuziasmat.
BOGDAN
Luli, imbraca te. Mergem deseara la teatru!
LUCICA
Ce s-a intamplat? Ti-ai ispravit romanul?
BOGDAN
Ei, romanul. Mi-e dor de tine. Nathan, pune, te rog,
patefonul.
INT. TEATRU – MAI TARZIU
Multa lume. Lucica e imbracata in rochita neagra. Este izbitoare. Oamenii din jur soptesc intre ei, aparent recunosc pe Bogdan si nevasta lui. Nathan il ea pe Bogdan de brat.
NATHAN
Spune tu, nu-i pacat?
BOGDAN
Sunt un idiot.
INT. ODAIA MAMEI LUI BOGDAN – DIMINEATA
Lucica sta la masa de scris si scrie o scrisoare.
LUCICA (VO)
Draga Gabriela,
Aceste luni erau frumoase de tot. Tani m-a plimbat peste
tot. Acuma are mult de lucru si scrie zilnic, asa ca voi
avea si eu timp sa-ti mai scriu. Apropo de poeziile mele
pe care ti le-am trimis, nu le-am arata lui Tani, nici lui
Nathan. Ramane intre noi, da?
Lucica impatura hartia in momentul ce intra Bogdan brusc in odaie.
BOGDAN
Luli! Luli! Romanul acesta ti-l dedic tie. E cea mai buna
carte a mea. Ia loc, te rog. Vreau sa ti-o citesc.
MAI TARZIU
Lucica sta cuminte pe divan. Bogdan intoarce ultima foaie din caiet.
BOGDAN (CONT)
...deci...ce zici?
LUCICA
Sa nu te superi...
BOGDAN
Poftim.
LUCICA
...dar mi se pare ca nu e verosimil.
BOGDAN
Cum, Luli, e fals? Ai ascultat bine?
LUCICA
E intaia oara cand imi citesti ceva scris de tine. Vrei
sa-ti spun miciuni, tie?
Bogdan se dezumfle.
LUCICA (CONT)
De ce te deprimi? E un simplu fragment. Eu nu cunosc
romanul. Poate ca ma insel, poate ca in roman capitolul
capata alt sens. Si-apoi, cine sunt eu? Ce importanta are
parerea mea?
BOGDAN
Nu...Atunci se vede ca m-am prostit. Nu mai sunt in
stare sa scriu un rand ca lumea.
LUCICA
De ce exagerezi?
BOGDAN
N-am scris de mult, si ma deprim usor. Tu ai fost dusul
rece. Mi-e scarba de roman.
LUCICA
Pentru o simpla vorba de a mea? Stapanul meu e vanitos?
BOGDAN
Nu-s vanitos, Luli, dar sunt om, sunt scriitor, am nevoie de—
LUCICA
--admiratie?
BOGDAN
Da si nu. Am nevoie de caldura—
LUCICA
Trebuie sa admir tot ce scrii? De ce atata drama pentru ca
nu mi-a placut un simplu fragment?
BOGDAN
Gata. Mi-a trecut. Hai—la ce te gandesti?
LUCICA
Scrisorile de admiratie pe care le primesti iti fac placere?
BOGDAN
Da! Ai vazut calitatea lor!
LUCICA
Daca te-as admira, m-ai iubi mai mult?
BOGDAN
Luli, esti adorabila. Sa lasam discutiile.
Intra Haziaica cu niste scrisori.
HAZIAICA
Duduita scumpa si iubita, mata n-ai nimicuta.
LUCICA
Si acolo ce-i?
Se uite cand la Bogdan, cand la scrisori, le pune jos si pleaca.
BOGDAN
(mandru)
Uite, daca te intereseaza.
LUCICA
(citind cu multa drama)
Maestre, o nucunoscuta va aduce prinosul...
Alta: Mult admirat si iubit scriitor...
Alta: Am saispreceze ani, Ti-am sorbit cu nesat cartile,
Doamne! E trist.
Iara intra Haziaica.
HAZIAICA
Conasul Nathan a sosit.
Lucica pleaca din odaie, aruncandu-si capul spre spate in gestul ei familiar. Bogdan zambeste dupa ea.
CATEVA ZILE MAI TARZIU – DIMINEATA
Intra Haziaica cu o singura scrisoare. Bogdan o ia in mana, o miroasa, si studiaza plicul si scrisul. O desface cu curiozitate.
GABRIELA (VO)
Totul ne desparte pe tine si pe mine.: distanta, oameni,
viata si poate si destinul. Ti-aduci aminte? Ca sa-l
cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur
credincios, a treut marea cu barca, infruntind-o, s-a
lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in
palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-
un tol purtat pe umeri regina Egiptului vinw sa-l vada
pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de
zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ceea ce-i
dincolo de fereastra adaii tale: departarea. Sunt cea mai
mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor
in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri.
Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate
sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari;
raspintia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus Cu-cu. Dar sufletul
meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti?Auzi
vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc,
ducind si aducind primavara? Stii ce-i nostalgia?
Privesti uneori oe fereastra fara sa vezi nimc? Sunt pe
acolo si intr-acele, fara fiinta, o apropiere si o indepar-
tare in preajma ta. Gandeste te la mine ca la o stea
desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
L.
Sta tinta pe loc pentru o clipa. Se vede pe fata ca este intrigat.
INT. SUFRAGERIE LUI BOGDAN – MAI TARZIU.
Lucica si Bogdan mananca linistiti. Dupa cateva momente Bogdan zambeste.
BOGDAN
Luli, tu esti. Tu ai scris asta.
LUCICA
Ce anume?
Scoate Bogdan din piept scrisoarea si i-o intinda Lucicai. Ea o citeste foarte atent.
BOGDAN
Luli, n-ai scris-o tu?
LUCICA
Vai—ce admiratie! Dar cine e „L?”
BOGDAN
Ei, cine o fi? Dar fata care a scris-o are talent.
LUCICA
Daa? Fiindca ti se inchina?
BOGDAN
Luli, fii gentila.
LUCICA
Bine, tac, nu mai spun nimic. Pofta buna.
BOGDAN
Luli, serios, e o farsa?
LUCICA
Te rog! Macar la cina sa fim numai noi doi fara
Admiratoare.
BOGDAN
Esti suparata?
LUCICA
Eu? Suparata? De ce? O scrisoare poate sa mi te fure?
BOGDAN
Luli, draguta, de ce sa ne stricam sufletul si linistea pentru
fleacuri. N-are nici o importanta biletelul acesta anonim.
LUCICA
A-poi de ce nu l-ai dat pe foc?
BOGDAN
Il dau.
LUCICA
Nu-nu. Nu vreau sa-ti impun roluri. Pastreaza-l. Te-a
emotonat. Fii sincer. De ce crezi ca imi faci placere,
amagindu-ma? Te temi de mine?
BOGDAN
Luli!
LUCICA
Stiu eu? Mereu fugi. Si pentru fleacuri. Nu-mi ascunzi
Nimic important, desigur. Dar tendinta ta de a ascunde
Nimica pentru nimic, imi pare si mai grava decat o
Minciuna cu scop practic. E o nevoie la tine.
BOGDAN
E un simplu fapt divers...
Se aude usa din fata, si peste cateva moment intra Nathan.
NATHAN
Bine v-am gasit.
LUCICA
Ah, Nathaniele. Ce-mi pare bine sa te vad.
NATHAN
Care-i viata dumneavoastra?
LUCICA
Arata-i-o si lui Nathan.
Nathan o citeste atent, dar fara expresie indicativa, in timpul ce Bogdan si Lucica stau pe ace.
NATHAN
Hm.
LUCICA
Ce zici, Nathan?
BOGDAN
Lasa pe omul sa-si aduna mintea, Luli, te rog frumos.
(catre Nathan, impetuos)
Hai, zi ceva. Are sau nu are talent?
NATHAN
Deci, dupa chestia cu „cu-cu” si faptul ca vrea sa-si apstreze
anonimatul, as pune-o in varsta de 40 de ani. Iar daca o fi
domnisoara, cu atat ma rau...
LUCICA
Nathan! Are talent?
NATHAN
Si daca are?
LUCICA
Are?
NATHAN
Are, dar e urata.
LUCICA
De unde stii?
NATHAN
Eu sunt.
LUCICA
Cine, L?
NATHAN
Da, L. N-am dreptul sa fiu o femeie urata?
LUCICA
Nathan, esti un prieten extraordinar.
INT. ODAIA LUI BOGDAN – DIMINEATA
Montage peste cateva saptamani aratandu-l pe Bogdan cercetand posta. Se combin si imagini de Gabriela la scris, la fel si Lucica si Nathan.
INT. BIROUL UNIVERSITAR LUI BOGDAN – ZIUA
Intra Bogdan cu tasca, si gaseste un plic pe jos. Imediat se apleaca si citeste adresa. Deodata incepe sa transpire. Repede se uite pe coridor, inchide usa, pune tasca de o parte si se aseaza la birou. Pune plicul direct in fata si o studiaza. Apoi isi trage scaunul mai aproape, isi netezeste parul, si desface plicul
GABRIELA (V.O.)
Mi-e inima sura ca o minge de sare lucrata in ocne.
Cine nu cunoaste truda si setea inchise intr-un bulgare
de sare sa stea la o parte. Lorelei
EXT. STRADA DIN ORAS – IN CONTINUARE
Multa activitate in jur. Bogdan se urca in trasura, parind necajit.
BOGDAN
(stragand la Birjar)
Inainte!
INT. TRASURA – IN CONTINUARE
Bogdan se framanta. Desface cravata, isi sterge fata cu batista si scoate apoi scrisoarea din nou.
BOGDAN (CONT)
Cine o fi Lorelei? E batrana? Nu, tanara si frumoasa.
Unde? In care oras? Blonda? La fereastra carei case?
EXT. IN CONTINUARE –
Nathan il observa pe Bogdan si face din mana, si straga dupa el.
NATHAN
Tani! Asteapta! Tani!
Se opreste trasura si Nathan se urca.
NATHAN (CONT)
De unde vii la ora asta?
BOGDAN
Am facut o plimbare dupa curs. Ma cam durea capul.
NATHAN
Singur?
BOGDAN
(catre birjar)
Mana repede!
EXT. FLORARIE – IN CONTINUARE
Bogdan iese afara cu un buchet de flori.
INT. CASA DIN FUNACHUL VECHI – MAI TARZIU
Bogdan intra si Lucica il primeste bucuroasa.
LUCICA
Unde ai intarziat?
BOGDAN
M-a durut capul si am fost cu sania pana la Copou.
LUCICA
De asta nu te-am intalnit.
BOGDAN
M-ai cautat?
LUCICA
N-are nici o importanta. Am facut o plimbare.
Nimic nou?
BOGDAN
Nimic. Buna pace...Nu te simti bine, Luli?
Apare si Nathan.
LUCICA
Fii linistit. Nu sunt bolnava...Nathan, te rog, iarta ma
Mi se pare ca nici nu ti-am spus buna seara. Da-mi
Voie sa te impodobesc cu o garoafa.
Lucica ii pune o floare in piept.
BOGDAN
Si pe mine, nu?
Lucica ii pune si lui Bogdan o floare in piept.
INT. ODAIA LUI BOGDAN – MAI TARZIU
Bogdan sta la birou si pipaie in piept dupa scrisoarea primita. Intra Haziaica cu cafea.
BOGDAN (CONT)
Unde-i duduia?
HAZIAICA
A iesit cu domnu Nathan.
BOGDAN
Bine. Pleaca.
MAI TARZIU
Bogdan aude pasi afara si se scoala repede. Pleaca din odaie.
INTRAREA CASEI – IN CONTINUARE
Lucica intra cu zapada pe umeri.
BOGDAN (CONT)
Slava Domnului ca te vad, Luli! De cand te astept!
LUCICA
(catre Nathan)
Noapte buna, Nathan, si multumesc.
Bogdan o ajute cu haina.
LUCICA (CONT)
Ma asteptai?
BOGDAN
Luli, de ce-ai plecat?
LUCICA
Am nevoie de aer.
BOGDAN
Luli, fii buna cu mine.
LUCICA
Si tu?
BOGDAN
Luli, spune, de ce esti suparata?
LUCICA
Tu nu stii?
BOGDAN
Fiindca m-am plimbat singur?
LUCICA
Ma supar eu fiindca stai singur in birou ceasuri intregi?
Zile intregi? Ti-am cerut eu vreodata sa-mi tii de urat?
BOGDAN
Vorba ta, Luli scumpa, „suntem doua libertati...”
Bogdan priveste cu ochii patruzatori, dar se lasa supus, dominat.
BOGDAN (CONT)
Am primit inca o scrisoare.
LUCICA
Da? Interesanta?
BOGDAN
Luli, fii draguta.
LUCICA
Pastreaza-o. E a ta.
BOGDAN
Luli, n-am nimic de ascus. N-am nici o vina.
LUCICA
Mi-ai fi aratat-o
BOGDAN
N-am vrut sa ti-o arat fata de Nathan. Dupa aceea, ai plecat.
Crede ma, Luli.
LUCICA
Iarta ma.
BOGDAN
Luli, n-ai racit cumva?
LUCICA
Nu te speria. Am fost cateva ori afara cu capul gol, si
Stranut. Nu-i nimica.
BOGDAN
Luli, de unde stii tu cand iti ascund ceva?
LUCICA
Cum sa nu stiu cand traiesc numai in tine?
INT. DORMITORUL LUI BOGDAN – MAI TARZIU
Secventa de vis unde Lorelei scrie o scrisoare. Nu vedem fata ei.
GABRIELA (VO)
Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi ca sa
ajung pana la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele
sfasiate, dandu-ti iltima ei picatura. De-ar fi fost sa trec
prin ierburi cu serpi, ca sa ajung pana la tine, ci talpile
goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o
sa-i inchizi ochii. Dar la poarta casei tale vegheaza dragoste
--si miam tras pasii inapoi ca la iesirea cu icoana din
biserica. Cand ragusit pe subt ferestrele casei tale, cum
canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria
frumusetii lor cu ochi mediteranieni. Cant cu mana intinsa
subt cer, ca odinioara cei neimpacati la raspintii de drum:
ascultati, coi toti, bucuria si durerea mea. Lorelei.
INT. ODAIA MAMEI LUI BOGDAN – DIMINEATA
Nathan si Lucica stau de vorba.
NATHAN
Doamna Luli, cred ca ar trebui sa plecati.
LUCICA
De ce sa plecam?
NATHAN
Iasul are ceva morbid. E un oras pentru pensionari. Patria
Doamnei Luli e Italia.
LUCICA
Iti multumesc, Nathan, dar aveai dreptate cand ma alungai
De la Iasi. Am impresie ca am imbatranit. Sunt ostenita.
Zilele trece identice. Ma scol, mananc, ma culc si iar ma scol.
NATHAN
Doamna Luli, daca nu ma-nsel, n-a implinit nici 24 de ani.
LUCICA
Te inseli, Nathan, avand dreptate. As fi incantata sa cochetez cu
Batranetea la 24 de ani impliniti. Dar nu-mi mai simt vrasta ca o
Realitate decat in oglinda, si inca...
NATHAN
Doamna Luli, primavara deprima mai tare decat toamna.
LUCICA
Oare?
NATHAN
Sigur.
INT. BUCATARIE LUI BOGDAN – MAI TARZIU
Lucica sta la masa cu dadaie, care curata niste legume. In acelasi timp, Lucica sta cu genunchii adusi la piept, privind o pe dadaie.
DADAIE
Scrisorile alea vin mereu, stii tu?
LUCICA
Stiu.
DADAIE
Si asta nu te necajeste de loc, luluta?
LUCICA
Nu ma deranjeaza de loc, Dadaie, nu-ti fa griji.
DADAIE
Mi-e mi se pare ciudat, Luluta, ca se inchuie barbatelul
In odaie toata ziua scriind—dar si citind scrisorile de la—
LUCICA
--Lorelei.
INT. ODAIA MAMEI LUI BOGDAN – MAI TARZIU
Lucica scoate cartile mamei lui Bogdan.
INT. INTRAREA – MAI TARZIU
Haziaica deschide usa la Nathan. Arata cu gest de cap unde o fi Lucica, si invers, unde o fi Bogdan. Nathan pleaca spre odaie lui Bogdan.
ODAIA LUI BOGDAN – IN CONTINUARE
Nathan ciocaneste incet, fara raspuns.
BUCATARIA LUI BOGDAN – CATEVA CLIPE MAI TARZIU
Nathan sta la masa cu Haziaica, care il serveste o cafea.
HAZIAICA
Nu stiu, cuconosele meu scump si drag, ce mai are in
Cap stapanul nostru.
NATHAN
Fii linistita, Haziaica, ii trece.
HAZIAICA
Are o nevasta asa frumoasa, tanara...ce-i mai lipseste?
NATHAN
Lasa, Haziaica. O iubeste pe duduia, sigur.
HAZIAICA
Sunt batrana, dar nu-s proasta. Vad eu.
EXT. TERASA – ZIUA
Totul este inflorit. Bate vantul usor. Lucica sta pe chaise, gandind, si incepe a zambi cand simte ca a intrat Nathan.
NATHAN
Ce mai face domisoara Gabriela?
LUCICA
E profesoara la Brasov. Iti mai aduci aminte de ea?
NATHAN
Sa uit eu pe cineva din alaiul doamnei Luli? Se
Poate? Ce-ar fi daca am rapi-o Brasovului?
LUCICA
Ar fi foarte bine. Stii, tu si Gabriela ati fi o pereche
Perfecta.
NATHAN
Doamna Luli, eu nu ma gandesc la mine.
LUCICA
Dar am eu dreptul sa ma gandesc la prietenii mei. Insa in
Timpul scolii nu poate veni. Dar o invit de Pasti. Mi-ai
Dat o idee foarte buna, Nathan.
EXT. VIA – TUTOVA – SEARA
MONTAGE DE IMAGINE SIMBOLICE ALE VIETII LUCICAI—LICURICI, CIRESE, SI AMPRENTA IN IARBA UNDE SE INTINSE CAND A SCRIS, SI O HARTIE LIBERA CU RANDURILE URMATOARE. TEMA SE AUDE IN TIMPUL CE GABRIELA CITESTE SCRISOAREA.
GABRIELA (VO)
Ramas bun. Ma numesc Lorelei. Legenda spune ca am
ucis. Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe
langa el cu dragostea de mana si am ramas cu mana
intinsa ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului
pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi care-au incunu-
nat odata fruntea lui Hristos. A trecut ploaie de primavara
si s-a tesut in zare braul frant de matasa a l curcubelului;
cu el imi incing mijlocul si ma duc.
Lorelei.
INT. BIROUL UNIVERSITAR AL LUI BOGDAN – ZIUA
Bogdan tine in manile lui tremuratoare, ultima scrisoare a Loreleii. Este aparent afectat.
BOGDAN
...Ramas bun...
Studiaza bine plicul.
BOGDAN (CONT)
(privind pecetea postala)
Lorelei traieste...Lorelei vine...
EXT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI – MAI TARZIU
Soseste trasura cu Bogdan.
EXT. TERASA – CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Lucica si Nathan stau de vorba, razand si chefuind. Pana nu se saluta cu Bogdan, care intrape terasa, Bogdan inainteaza direct la Lucica si o saruta bine pe amandoua obrajori.
LUCICA
Ce s-a-ntamplat?
BOGDAN
Luli, hai sa ne inauguram vacanta printr-o plimbare.
LUCICA
Ai dat vcanta si romanului?
BOGDAN
Sigur. Numai tie nu. Da-mi voie sa-ti ca e o zi mare.
Calendarul meu e obrazul uibitei mele nevaste. Ma duc
Un moment sa-mi strang hartiile si plecam.
Nathan pare un pic confuz. Lucica se apropie de el.
LUCICA
Draga Nathan, am un secret...
NATHAN
Doamna Luli, iti doresc cate un astfel de secret in fiecare
Zi a anului. Nu-nu. Ajunge unul. Dar nu ti-l pot spune
Desi esti duhovnicul predestinat unor astfel de secrete.
INT. DORMITORUL LUI BOGDAN – NOAPTEA
Bogdan viseaza. Se vede descoperind o scrisoare ce gaseste in biroul lui Lucica. Se aude glasul lui cum socoteste in sine.
BOGDAN (VO)
Deci, Gabriela e Lorelei, si Luli recunoscuse scrisul de
La prima scrisoare...insa...de ce a invitat-o incoace?
Se tresare si isi da seama ca Lucica il priveste cum doarme.
BOGDAN (CONT)
Luli, ce nu dormi?
LUCICA
(necajita)
Am visat rau si m-am trezit.
BOGDAN
Hai, dormi.
Bogdan o imbratiseaza pe Lucica si o mangaie. Recunoaste prin intuneric ca ea a scapat o lacrima, care o simte cu varful degetului.
EXT. TERASA – ZIUA
Lucica sta inghemuita pe chaise. Pare palida si slabuta. Nathan o priveste cu grija.
NATHAN
Doamna Luli, nu te simti bine?
LUCICA
Poate...e ceva nelamurit...
NATHAN
Doamna Luli, ce e?
LUCICA
Nu, nimic...M-am speriat prosteste. Am avut o durere...
Dar mi-a trecut.
NATHAN
Haidem la masa. Trebuie sa mergem la gara. Vine
Gabriela.
INT. SUFRAGERIE LUI BOGDAN -- CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Bogdan, nathan si Lucica stau la masa. Lucica pare tacuta, dar nu prea bagata in seama.
BOGDAN
V-ati ingrijit de trasura?
Nathan zareste pe Lucica ca parca ii vine rau tocmai cand incepe a raspunde lui Bogdan.
NATHAN
Am retinut un automobil—Doaman Luli! Ce-e—
Lucica scapa din mana paharul, care se sparge pe podea.
INT. SALON – CATEVA CLIPE MAI TARZIU
Bogdan o aduce pe Lucica in brate si o aseaza pe divan. Toti sunt ingrijorati si speriati.
LUCICA
(fara putere)
Lasati-ma cu Haziaica.
BOGDAN
Luli, draga, raman cu tine. Se duce Nathan la gara.
Nathan pleaca brusc la gara, uitindu-se pest urmar la Lucica. Dadaie intra repede si isi acopera gura cu spaima cand o vede pe Lucica intinsa, si aparent bolnava. Ii simte fruntea.
DADAIE
Sa chemati amu la doctor!
EXT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI – MAI TARZIU
Sosesc Nathan cu Gabriela. Usa casei este deschisa. In fata, automobil de salvare. Nathan se repeze la doctor care sta in fata usii.
NATHAN
Ce-e, doctore?
DOCTOR
Trebuie operata imediat...Un acces de apendicita acuta...
INT. SPITAL – IN CONTINUARE
Nathan, Bogdan si Gabriela se grabesc in urma Lucicai, care dispara repede dupa usi.
MONTAGE DIN PUNCTUL VEDEREI AL LUCICAI. IL VEDE PENTRU O CLIPA PE BOGDAN, DAR CU INCHIDEREA OCHILOR, LINIA PLEOAPELOR DEVINE ORIZONT CU SCLIPIREA LUMINEI A LICURICILOR CARE SE STANG UNUL CATE UNUL PANA LA ULTIMUL.
EXT. CIMITIR – ZIUA
Inmormantarea Lucicai. Slujba religioasa si traditionala, cu preotii cadind, glasuri bisericesti, parintii lui Lucica, prieteni si Bogdan in doliu mare. Zuraie clopotele de la cadelnita, care seamana prin privirea retrospectiva cu clopotei de la cai din gara. Fumul de la tamaia se ridica apoi asemenator cu aburi de la tren, in care se confunda sicriul Lucicai.
PRIVIRE RESTROSPECTIVA:
EXT. GARA – TUTOVA
Lucica se grabeste catre tren cu cosul plin de cirese, si se impiedeca in fata trenului. Lacrimile cazand pe fata ei se transform in lacrimile lui Bogdan cu
INTOARCEREA IN PREZENT:
DOMNUL NOVLEANU
Dadaie, plecam noi maine dimineata. Vii cu noi.
DADAIE
Eu raman aici.
INT. SALON – IN CONTINUARE – SEARA
Haziaica imbraca divanul cu cerceafuri. Nathan o priveste retras.
NATHAN
Pot sa te ajut cu ceva?
HAZIAICA
Multumesc, nu. Pregatesc divanul pentru Domnisoara
Gabriela, unde o fi.
EXT. TERASA – IN CONTINUARE
Gabriela se plimba din loc in locuri familiare ale Lucicai, atingand chaise-ul, florile, si apoi, se aseaza pe chaise asemenator cu asezarea ei din trecut pe amprenta Lucicai in iarba la livada din Tutova.
INT. ODAIA LUI BOGDAN – MAI TARZIU
Nathan fumeaza pipa, iar Bogdan trage la tigari. Nu se vorbesc. Bogdan e distrus si isi ingroapa fata in maini. Nathan se ridica si se apropie de Bogdan, dar nu-l atinge.
NATHAN
Tani, ma duc. Ma duc si nu ma mai intorc.
Bogdan nu face nici o miscare, iar Nathan, cu capul aplecat, pleaca.
EXT. CASA DIN FUNDACHUL VECHI –ZIUA
MONTAGE CU BAGAJELE LUI BOGDAN FIIND INCARCATE IN TRASURA SI AUTOMOBIL. HAZIAICA ESTE IMBRACATA SI SE URCA SI EA. CASA ESTE INCHISA. BOGDAN INCHUIE USA.
TERASA – IN CONTINUARE
Frunzele se misca in dans pe terasa, si se prefac in carti de ghicit, zburand ici-ncolo.
SUPER: SI AM RAMAS CU MANA INTINSA CA A REGELUI LEAR
EXT. VILLA LUI BOGDAN – BRASOV – UN AN MAI TARZIU
INT. SALONAS – IN CONTINUARE
Haziaica face curatenie. Bogdan intra. Aparent a imbatranit.
BOGDAN
Haziaica, unde-i dadaia?
HAZIAICA
Nebuna ceia! Pe la vreo manastire, Doamne iarta-
ta ma, sau la vreun balamuc.
BODGAN
Te-am intrebat unde-i, daca stii; nu ce crezi.
Bogdan priveste verigheta de pe degete, oftand, si isi schimba tonul catre Haziaica.
BOGDAN (CONT)
Haziaica, stiu ca nu prea te-mpaci cu faptul ca m-am
Insurat dupa un an.
HAZIAICA
Stapanul meu scump si drag. Haziaica te stie bine, sunt
Ca o mama pentru dumitale, nu-i asa? Dar Doamna
Gabriela, parca-parca a inlocuit pe cuconasul Nathan,
Unde o fi si el de cand a plecat dintre noi. Unii zic prin
Ierusalim.
BOGDAN
Iti inchipuie, Haziaica, cat am pierdut si eu. Nu ma judeca
Acuma daca incerc sa gasesc si eu un pic de fericire?
INT. DORMITORUL – NOAPTEA
Bogdan stau la fereastra. O deschide larg si priveste afara. Gabriela este rezemata pe perne in pat.
GABRIELA
Tani...stii la ce ma gandeam?
BOGDAN
Poftim.
GABRIELA
Parca de mult nu mai scrii. De ce nu continui romanul?
BOGDAN
Gabriela, scrie-l tu mai departe. Eu iti istorisesc tot ce
mi-a mai ramas din proiectele de atunci. Tu pune pe
hartie, articuleaza.
GABRIELA
Eu!? Nu pot. N-as putea.
BOGDAN
Ar putea Lorelei...
MAI TARZIU
Bogdan viseaza, transpira. Face dragoste cu Lucica care se preschimba in Gabriela. Se tresara brusc, necajit.
EXT. CIMITIR – ZIUA
Bogdan visiteaza mormantul mamei lui. Este retras si ciudat in comportare. Sclipeste din ochii si se combina cu imagina fulgeratului in alb-negru. Apare mama lui Bogdan, singura in culoare, este tanara, cam asemenatoare cu Lucica. Il magaie pe Bogdan pe par. El plange.
MAMA LUI BOGDAN
Ti-e dor tare de ea.
BOGDAN
Da.
MAMA LUI BOGDAN
Vrea sa te stie fericita, bucuros, ca si mine, Tani.
BOGDAN
Stiu, mama.
MAMA LUI BOGDAN
Esti?
BOGDAN
Sunt singur, mama. Am pierdut-o pe Luli, m-a parasit
Nathan, nu mai pot sa lucrez. Numai un singur lucru mi-a
Mai ramas, numai Lorelei ma consoleaza...
MAMA LUI BOGDAN
Fiule...da’ cine este Lorelei?
BOGDAN
E o scanteie, un graunt de sare, un sunet in departare, este
pretutindeni in jurul meu, si totusi, nu o pot atinge nici cum,
ceava ce-am pierdut pana n-am stiut ca este in apropiere.
Ca tine, ca totul, Lucica, Nathan...
MAMA LUI BOGDAN
&