LORELEI
SUPER: PE HARFA RASTURNATA A IERBURILOR TALE, VARA...
EXT. GARA, TUTOVA, ROMANIA – ZIUA
Un tren se opreste lenes intr-o statie mica de gara. CATUL BOGDAN e un fumator posomorat la fereastra unui compartiment de la clasa intai. El isi aprinde o tigara noua de la focul celei pe sfarsite. E in varsta de 37 de ani, are un chip frumos si tanar, dar parul e alb in intregime si pieptanat pe spate.
INT. DOSUL GARII
O trasura de tara veche si ponosita soseste in dosul garii.Un MOSNEAG cu mustati fudule opreste trasura. Poarta un costum taranesc. Doi cai zburliti si urecheati isi scutura capetele zanganind clopoteii din jurul gatului. Un caine ciobanesc nitos si plin de scaieti, sta tolanit la umbra trasurii cu limba lunga si trandafirii atarnand de gafaiala cu exceptia momentelor cand se repede la vreo musca care-l deranjeaza.
EXT. GARA
Catul Bogdan studiaza atent decorul, isi scoate un carnet din buzunar si incepe sa scrie.
Se aud vrabiutele ciripind impreuna cu vocea unei fete. Lucica este o fata remarcabil de atragatoare de 18-20 ani care rade cu usurinta. Are un par negru, lung, des si carliontat. Merge alaturi de Gabriela, o fata asemantoare cu Lucica, dar mai matura in aparenta. Poarta rochii de panza si palarii de pai, care plutesc in soare ca florile de lotus pe ape. Par fara griji si animate, zambind si vorbind in timp ce se indreapta spre casa de bilete. Gabriela tine in mana un buchet de flori campenesti, multicolore. Lucica isi leaga strans panglica de la palarie in timp ce vantul misca borul..Catul Bogdan isi fixeaza privirea asupra lor, si scrie mai intens.
BOGDAN (V.O.)
Tot asa trec, cu litera mica, versurile lui Francis Jammes,
ducand in trap marunt, spre cerul cel mai dulce, si-n
varatec parfum de sulfina, livantica, minta, si romanita
numele fetelor de altadata. (FLUIERAT de tren).
Deodata o avalansa de pachete, pachetele si cosuri de papura se revarsa din trasura si in timp ce lovesc pamantul sperie o ceata de porumbei ce rataceau pe acolo. Bogdan priveste si scrie in tot acest timp. Deasupra carutei sant mai multe bagaje si o cusca mica in care sant ingramaditi o liota de pui de gaina. Batranul se da jos din caruta, isi pune coada biciului in carambul cizmei si da jos un geamantan bucsit, incins cu sfoara si franghiuta.
Gabriela se apropie si ajuta sa stranga lucrurile cazute. Lucica se grabeste cu biletele. Pasarele se ivesc piund pe sub o streasina. Cainele se tareste la umbra sub caruta. Dadaie se da jos din trasura. Este o femeie inalta de prin muntii Bistritei cu trasaturi inca frumoase in ciuda varstei ei inaintate. Este dadaca Lucicai si dupa purtata, devotata Lucicai. Dadaie apuca cateva din pachete si merge cu ele spre tren. Batranul trage valiza si Lucica se grabeste cu biletele fiind foarte grijulie cu palaria ei. Ea duce un cos cu cirese negre. In timp ce toti se grabesc spre tren, Lucica dintr-o data se impiedica si cosul cu cirese se rastoarna in fata trenului. Cai isi scutura capetele, zornaind clopoteii din jurul gatului. Catul Bogdan priveste intens si face o pauza din scris..
LUCICA
Vai de mine!
Gabriela o indeamna sa urce in tren
TANARA GABRIELA
Hai, Luli, hai, pleacă trenul.
Lucica ezita nestiind ce sa faca si se indreapta intai spre cirese, dupa aceea spre tren cu o miscare de cumpana nehotarata. Fluieratul trenului o sperie in timp ce Gabriela o grabea sa urce pe scarile trenului. Doua lacrimi curg pe obrajii ei in timp ce urca in tren. Unul dintre calutii zdrenturosi isi intoarce capul spre tren zornaind din clopotel, in timp ce Catul Bogdan isi aprinde o alta tigara si scrie. Ochii ii sant plini de emotie..
BOGDAN
(fermecat)
Luli...
INT. TREN – CULOAR
Lucica si Gabriela se indreapta spre compartimentul lor. Gabriela navigheaza in timp ce Lucica se uita spre usa trenului. Deodata mai ca intra in Bogdan si Gabriela il recunoaste prima. El zambeste fermecator dar este uluit cand Lucica ii intalneste privirea. Da din cap politicos, dar nu se misca din loc in timp ce Gabriela o indeamna pe Lucica.
INT. TREN – COMPARTIMENT DE CLASA INTAI
Bogdan se aseaza pe scaun, isi scoate carnetul si scrie ceva.
PRIVIRE RETROSPECTIVA
INT. CASA GABRIELEI, GALATI, ROMANIA -- ZIUA
Tanara Gabriela este o copila frumoasa cu codite si are in jur de 9 ani. Parintii ei, Dl. Nei, magistrat si D-na Nei sant de varsta mijlocie, apartin clasei de mijloc foarte respectabili in aparenta si comportament. Ii au in vizita pe noi vecini, Dl si D-na Novleanu impreuna cu fetita lor, Lucica, in varsta de 5 ani. Tanara Lucica este subtirica si palida. Mama Lucicai este izbitor de atragatoare in infatisarea ei tinereasca si are par blond si ochii albastri; tatal ei, avocat, tot cu ochii albastri este manierat si politicos. Este evidenta afectiunea dintre cei doi soti.
DOMNUL NEI
(îndemnând-o pe Gabriela către
Lucica)
Gabriela, vei avea o nouă prietenă. Vezi să fii drăguţă
cu ea.
Gabriele se uita cu nervozitate la Lucica, isi intinde gatul sa-l vada pe tatal ei care o impinge inainte. Adultii sant politicosi , dar nerabdatori. Lucica se apropie de Gabriela.
TANARA LUCICA
(cu trufie)
Cica tu cine esti?
TANARA GABRIELA
Gabriela Nei.
DOMNUL NOVLEANU
(indemnand-o din spate)
Spune si mata frumos cum te cheama.
Lucica scutura capul negativ ca un manz care necheaza sfidator, despletitindu-si parul. Gabriela o studiaza atent. Lucica se holbeste si ea la Gabriela cu ochii ei mari si negri. Gabriela se uita peste umar la tatal ei.
DOMNUL NOVLEANU (CONT)
(zambind cu scuze)
O cheama Lucica, dar noi ii spunem Cica. Stiti, e
cam salbatica.
Gabriela e nemultumita. Lucica este aroganta. O sfideaza pe Gabriela cu ochii ei mari si expresivi, care la randul ei o examineaza pe Lucica din cap pana in picioare, observand genunchii ei juliti si ciorapii cazuti.
DOMNUL NEI
Hai, Gabriela, arata fetitei jucariile tale.
Gabriela, ascultatoare, o ia pe Lucica de mana, dar manuta Lucicai ii scapa din maini. Gabriela o apuca din nou cu amandoua mainile, minunandu-se de cat de rapida in miscari este noua ei prietena. Lucica o strapunge cu privirea pe Gabriela, luand-o prin surprindere.
TANARA LUCICA
Cica, fii tu calul meu.
Expresia fetei lui Gabriela e cand retinuta cand diperata..apoi retinuta din nou, in timp ce se supune docil dorintei Lucicai. Inainte de a-si da seama, Lucica sare fara frica in spatele Gabrielei si mai ca o darama luand-o prin surprindere.
TANARA LUCICA (CONT)
Cica, tu ai papusi?
Lucica se uita imperativ, cocotata in spatele Gabrielei, care se uita crucis de durere.
INT. DORMITORUL TINEREI GABRIELA -- CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Usile se deschid pe neasteptate. Lucica are o mana in jurul gatului lui Gabriela iar cu cealalta mana cuprinde coditele prietenei ei. Numeroase papusi sant aranjate cu grija, spre incantarea deosebita a Lucicai. Lucica se da jos si o apuca pe Gabriela de mana.
TANARA GABRIELA
(facand semn de linste)
Dorm toate. Is fermecate.
Pentru moment Lucica se uita la Gabriela cu o politete indiferenta dupa care o zbugheste. Pe neasteptate strange toate papusile la un loc si le arunca pe jos in mijlocul camerei.
TANARA LUCICA
(cu seriozitate)
Cica, e razboi.
Lucica supune papusile la manevre militare, spre groaza Gabrielei, care tresare de spaima cand Lucica incepe sa imite sunetul unei goarne.
INT. BUCATARIA FAM. NEI -- CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Gabriela fuge la mama ei, care pregateste un platou cu gustari, anticipand criza ce a urmat.
DOAMNA NEI
Lasa, puiule, iti trece.
TANARA GABRIELA
Sa vezi matale ce-mi face papusile!
DOAMNA NEI
(compatimătoare)
Vezi ca ne vor fi vecini. Au cumparat casa de langa noi.
INT. DORMITORUL TINEREI GABRIELA - - CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Gabriela este ingrozita sa o vada pe Lucica inconjurata de papusile ei in haos.
TANARA LUCICA
(cu gravitate)
Cica, tu ai doctor?
Gabriela da din cap cu oroare. Lucica se ridica brusc si merge spre Gabriela, uitindu-se inapoi la haos in urma ei.
TANARA LUCICA
(cu sobrietate)
Pai, atunci is gata de inmormantat.
EXT. CURTEA FAMILIEI NEI – DIMINEATA URMATOARE
Lucica se grabeste spre usa casei vecinilor si intra fara a ciocana. Doi caini de curte dau din coada.
INT. BUCATARIA NEI – IN CONTINUARE
Gabriela se ocupa cu ceva treburi in bucatarie. Merge cuptorul, legumele sunt imprastiate pe masa. Intra Lucica spre surprinderea Gabrielei, si repede pune in bratele Gabrielei o papusa mireasa.
TANARA LUCICA
(cu stangacie)
Cica, sa nu mai plangi la razboi.
Gabriela n-are cuvinte. Lucica fuge afara tocmai cum a intrat, rastornind bidonul de langa use, si provocand cainile la latrat.
INT. DORMITORUL TINEREI GABRIELA – CATEVA LUNI MAI TARZIU
Gabriela ii citeste o carte Lucicai, care sta foarte atenta, cu ochi mari. Amandoua sunt pe pat. Comportarea lor reflecta o buna treere de timp si o prietenie tandra.
IN CONTINUARE – CATEVA LUNI MAI TARZIU
Gabriela este intinsa pe burta pe pat, citind din carte Lucicai, care sta pe podea intinsa pe spate, cu picioarele proptite pe pat. Amandoua fetele sunt mai mari. In timpul ce citeste Gabriela, Lucica isi studiaza degetele rasfoiate, cu bratul intins. Gabriela o gadila la picior. Amandoua rad.
IN CONTINUARE – CATEVA LUNI MAI TARZIU
Gabriela este singura in oadaie, citind. La fereastra ei deschisa se aude un ZGOMOT. Gabriela lasa carte si merge spre geam unde mana Lucicai arunca o carte de povesti inauntrul camerei.
IN CONTINUARE – MAI TARZIU
Gabriela sede pe un scaun langa fereastra deschisa. Citeste din aceea carte aruncata pe geam mai inainte cu glas mai tare. Mana Lucicai se apropie de pervaz si pune pe rand o pietricica, apoi o floricica, si un greier. Gabriela zambeste si continua a citi.
EXT. CURTEA FAMILIEI NEI – ZIUA
Gabriela se joaca cu o papusa in gradina. Dintr-odata un bulgar de namol se prabuseste in jur. Gabriela se opreste o clipa, ofteaza, apoi zambeste si arunca papusa sus in aer ca la bombardat si striga.
TANARA GABRIELA
(entuziazmata)
Medic! Medic!
Apare Lucica cu o lopatica mica si incepe a sapa. Gabriela protesteaza urgent, dar se supune in timpul ce priveste pe Lucica cu aratarea ei tipica, ochi mari, curiosi, pete pe obrajori, genunchi beliti si ciorapi cazuti.
INT. DORMITORUL TANAREI GABRIELA – SEARA
Gabriela sta nerabdatoare langa fereastra, tinta la pervaz. Dupa o clipa mana Lucicai se intinde cu o fluture, pe care o aseaza cu grija. Gabriela apuca mana Lucicai pana o retrage, si pune in ea o bomboana.
3 ANI MAI TARZIU -- ZIUA
Gabriela, scrie la birou. Pe pervaz sunt obiecte diverse—bomboana, prajitura. Mana Lucicai se vede lasind o aluna si o pana, apoi dispara si iara re-apara ca sa ia bomboana, si apoi prajitura. Gabriela rade, se ridica si merge la geam unde priveste obiectele. Ia pana si sufla incet pe ea, apoi o pune pe raft langa celelalte obiecte cules de la Lucica.
MAI TARZIU – SEARA
Gabriela citeste si dintr-odata se deschide use. Lucica intra repede cu amandoua manile cuprinsa.
TANARA GABRIELA (CONT)
(curioasa)
Hai, spune, ce ai tu acolo?
TANARA LUCICA
Shh!
Lucica se uite in jur, cercetind, si apoi se baga sub pat cu manile cuprinse atente, inainte. Gabriela o priveste cu uimire, da din cap, si urmeaza pe Lucica sub pat.
TANARA LUCICA (CONT)
Shh! incet, uite-te.
Lucica isi clatina manile cuprinse, si apoi incet-incet le desface un pic spre Gabriela. Gabriela se uite prin deschizatura degetelor si priveste licuricii aprinsi. CLOSE UP licurici.
EXT. CERUL – NOAPTEA
Se vad stelele sclipind pe cer. SUNETUL GREIERILOR.
SUPER: TREI ANI MAI TARZIU
EXT. CURTEA FAMILIEI NEI – DIMINEATA
Sclipeste roua pe iarba si pe teii. Gradina este fara gauri, aranjata la punct. Bidonul este langa use, nici un lucru dezaranjat.
STRADA IN FATA CASELOR NEI SI NOVLEANU
Copiii se duc la scoala pe jos. Lucica intra in curte lui Nei si merge la fereastra obisnuita. E frumusica, robusta, cu basca in cap.
CURTEA SCOLII -- CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
O gasca de prietene a Gabrielei privind la Gabriela si Lucica apropiindu-se. Lucica pleaca de langa Gabriela si merge spre usa scolii, iar Gabriela se inainteaza spre gasca.
PRIETENA INTAIA
Ce poti tu vorbi cu dracul acesta?
PRIETENA A DOUA
Parca-i fata de militar, nu de magistrat.
PRIETENA A TREIA
Tu Gabriela, n-ai vazut tu cum se poarta cu sabi si bete?
PRIETENA A TREIA (CONT)
Orisicine ce se apropie de ea pleaca cu semne.
TANARA GABRIELA
(defensiva)
Hai, vedeti-va de treaba. Cu mine se poarte altfel, chiar
ne inţelegem. Avem discutii—
PRIETENA INTAIA
Fii serioasa, Gabriela. E doar o fetita. Ce discutii sa fie?
De razboi? De goange?
TANARA GABRIELA
Lasati-ma. Nu o cunoasteti ca mine.
Lucica se vede peste curtea scolii si se uite inapoi leste umar la Gabriela. Apoi isi scutura capul, tipic, ca manz nechezind, despletindu-si pletele.
INTE. DORMITORUL GABRIELEI – SEARA
Lucica intra incetisor si se aseaa la locul ei pe podea, langa fereastra, proptita de perete. Gabriela este ocupata cu studiile ei la birou, si zareste pe Lucica pe furis, zimbind. Lucica o priveste intens pe Gabriela, apoi isi arunca capul spre spate si priveste in sus.
TANARA GABRIELA (CONT)
La ce te gandesti tu, Luli-boy?
TANARA LUCICA
Asa...departe...
EXT. CURTEA FAMILEI NEI – CONTINUARE
Gabriela si lucica stau spate in spate pe iarba, vorbind, dand din capete.
EXT. GARA -- GALATI – UN AN MAI TARZIU – DIMINEATA
Oamenii in mers, de jur imprejur, sosind si plecand. Gabriela isi ia ramas bun de la parinti, prieteni, dar mereu aruncandu-si privirea icic-n colo.
INT. COMPARTIMENT CLASA DOUA – CONTINUARE
Gabriela se chinuie sa deschida fereastra compartimentului si observa pe Lucica peste calea ferata, plangind si privind trenul ce in acelasi timp pleaca din gara incet. Dintr-odata Lucica o ia la fuga dupa tren pana ajunge alatura de compartimentul Gabrielei. Repede arunca un pachet prin geam iar Gabriela rade cu emotie.
TANARA GABRIELA
(zambind cu lacrimi si tipind)
Ia sema, fetito, are sa te calce trenul!
Lucica da din cap si isi scoate limba.
TANARA GABRIELA
(facand din mana, si dand din cap,
vorbind in sine)
N-am avut timp sa te sarut.
Gabriela deschide pachetul. Este un roman de a lui Catul Bogdan. Deschide cartea si citeste in sine.
TANARA GABRIELA (CONT) (VO)
„Vorba e data barbatului pentru a exprima putere pe care
o personifica si muschii sai... iar femeii, ca şi genele, pentru
a umbri. Nici o femeie nu şi-ar tunde genele.”
INT. APARTAMENTUL GABRIELEI – BUCURESTI – 4 ANI MAI TARZIU – ZIUA
Gabriela este mare, domnisoara, si impacheteaza catrafusele. Priveste o clipa la diploma, pe care apoi il aseaza in cutie. Umblind prin toate, da de romanul lui Catul Bogdan. O mangaie putin si zambeste.
INT. COMPARTIMENT CLASA DOUA -- DIMINEATA
Gabriela sta pe ganduri.
EXT. GARA – GALATI – MAI TARZIU
Gabriela se misca prinre oameni, cercetind pe toti. Dintr-odata da de Lucica, si ea mare, domnisoara. Se uimeste. Lucica o vede, ambeste, si vine catre Gabriela.
GABRIELA (CONT)
(pe soptit)
Luli...
Lucica o imbratiseaza. Gabriela, dupa cateva clipe de ezitare emotionanta, o cuprinde.
LUCICA
Ce bine-mi pare că te revăd, Gabico.
GABRIELA
Esti cat mine de inalta. N-ai pastrat nimic de la Luli-boy
decat ochii, parul si manile inguste cu degete prelungi.
Lucica isi lasa capul intr-o parte.
GABRIELA (CONT)
Parca tu, nu eu, ai venit de departe, dintr-o misterioasa
calatorie.
Lucica zambeste interesant, si isi ridica umerii.
GABRIELA (CONT)
E clar, nu mai pot sa-ti spun Luli-boy. De acum incolo
incepe faza Luli.
INT. TRASURA – CONTINUARE – MAI TARZIU
GABRIELA (CONT)
Cata vreme traiam alaturi, te-am incorporat ca pe-o
amuleta, facandu-te sa participi astfel in viata mea.
Iar dupa ce plecasem, ma gandeam tot mai rar la tine,
fiindca traiam intens anii universitatii—alta munca,
alte distractii, alti camarazi...
LUCICA
Normal.
GABRIELA
Dar de cand ne dispartiserem, vrasta devenise ocean intre noi,
păatrandu-te la un orizont, invizibila de mica, abea punct...
LUCICA
Da...bineinteles.
GABRIELA
Si totusi, de la Bucuresti pana la Galati, zambisem de
atatea ori, incat vecinii, curtenitori din clipa cand se
instalasera, devenisera intreprinzatori.
LUCICA
Ma bucur, chiar si parintii d-abea asteapta sa-ti fie
gazde. Insa sper sa nu te plictisesti. Dupa anii de
Bucuresti, Galasul probabil ti se pare mic si intim,
cladit pe un covor al unei odai familiare, sa-l cuprinzi
intr-o mana ca un carabus zburlit de zbor. Adica, nimic
nu s- schimbat.
GABRIELA
Ba tu te-ai schimbat.
LUCICA
Crezi?
Birjarul descarca bagajele si deschide usa trasurii, intrerupind momentul. Fetele cobor si privesc casa.
GABRIELA
Aoleu! Nu-mi vine sa cred!
LUCICA
Ti-am zis. Nu-i Bucuresti.
GABRIELA
Nu-ti bate joc de mine, Luli. Am plecat abea ridicata
de pe bancile scolii, ducand inca timiditatea si stangacia
provinciala. Ma-ntorc licentiata, profesoara fostelor mele
camarade de liceu.
Lucica isi pleaca capul jos, apoi isi ridica ochii spre Gabriela cu seriozitate.
LUCICA
Cica, fii tu calul meu?
Amandoua bufnesc in ras si cad in bratele altora.
EXT. CURTEA FAMILIEI NOVLEANU
Gabriela si Lucica stau pe prispa in spatele casei.
GABRIELA
(stangace)
Il cheama Matei. Este indragostit de mine.Lucreaza la
laboratorul Babes. E poreclit de camarazii lui „amantul
microbilor.”
LUCICA
E, si?
GABRIELA
Imi pare rau de el, atat. Adevarat ca suntem tovarasi de
Teatru, concerte, expozitii de pictura, dar m-am desprins
frăţeşte de el. Cum să zic, parcă ma simt mai despere-
chiată decat singură acum că nu mai suntem împreună.
LUCICA
Dar e si frumusel?
GABRIELA
Pai, este, sa stii. E si—
LUCICA
Ce anume?
GABRIELA
(rusinata)
Mereu uit ca esti mai mica decat mine, vai Doamne.
Lucica, sfioasa, se uita in alaturi.
GABRIELA (CONT)
Na, ce sa-ti spun, Luli, cand suntem impreuna, toate
sunt bune. Iar cand nu suntem impreuna, efectiv nu ma
simt singur, doar ca nu suntem impreuna. Ma intelegi?
Lucica zambeste si da din cap „nu”
GABRIELA (CONT)
De pilda, tu si eu. Noi putem vorbi despre orice, nu?
Ma simt apropiata de tine—ca intotdeauna—oare stii
tu bine, asa-i?
LUCICA
N-am crezut ca ai putut sa ma ierti vreodata pentru
masacrul papusilor tale, micu ciclon ce eram pe vremea
aia.
GABRIELA
Intr-adevar, eram suparata. Dar nu erai copila rea.
Dimpotriva, erai asa insufletita, intima in felul tau
cu viata.
Expresia fetei a Lucicai se schimba in auto-reprosare.
LUCICA
Tu ai stiut sa ma astampar, Gabico. Vai ce mi-a placut
sa te ascult citind, povestindu-mi fel de fel de lucruri.
Eram chiar invidioasa pe tine.
GABRIELA
Sigur ca am invatat sa te stapanesc, putin, dar nu erai
GABRIELA (CONT)
invidioasa, fetito. Doar ca ai avut nevoie de mine. Atat.
Lucica se rusineaza. Schimba subiectul, aratind cu degete in alta parte.
LUCICA
Fii atent! Ai vazut?
GABRIELA
Ce sa vad?
LUCICA
Licurici.
Gabriela isi dau seama de figurile lui Lucica si da si ea din cap, zambind usor.
GABRIELA
Hai lasa ma, Luli cu licurici. Eu iti marturisesc atatea
dar pe schimb, retii multe. Ai secrete, esti aceasi fetita
de-atunci, plina de nevoie si dor, si totodata departe.
LUCICA
Ce vrei sa-ti spun despre mine, Gabico? Sunt o fata ca
toate fetele. Nimic interesant.
Lucica se ridica abrupt si pleaca in casa.
INT. DORMITORUL LUCICAI – CATEVA MOMENTE MAI TARZIU
Intra Gabriela pe soptit cu manile cuprinse in fata. Se uite in jur. Lucica sta la birou.
LUCICA (CONT)
Ce faci?
GABRIELA
(isi scutura manile)
Ia vezi.
Gabriela isi deschide manile un pic ca sa se uite Lucica prin deschizatura.
LUCICA
(dandu-si seama imediat)
Licurici! Parca ai fi uitat.
GABRIELA
N-as fi putut sa uit nici daca as fi vrut.
LUCICA
(se tresara)
Doamne, aproape uitasem. A venit o scrisoare pentru tine
astazi.
GABRIELA
Matei.
LUCICA
E pe masa.
GABRIELA
Saracul de el.
LUCICA
Iti simte lipsa.
GABRIELA
(deshizindu-si manile, eliberind licuricii)
Poftim. Sa-tine de urat.
LUCICA
Dar nu-mi urat singura.
GABRIELA
Nu?
Lucica evadeaza momentul. Se duce la birou, aranjeaza pixul, intoarce o hartie pe dos. Gabriela observa foi rupte, imprastiate pe podea.
LUCICA
Gabico, n-am nimic sa-ti spun, crede ma. Doar
crezi ca ma stii, dar tu nu ma vezi...
INT. DORMITORUL GABRIELEI – NOAPTEA
Gabriela sta pe marginea patului si citeste scrisoarea lui Matei, si apoi o lasa de o parte. Se intinde in pat si se lasa pe ganduri.
INT. DORMITORUL LUCICAI – IN CONTINUARE
Lucica priveste cerul prin fereastra. Aude ca se deschide usa, dar nu se intoarce. Gabriela intra, lasind usa intredeschisa.
LUCICA (CONT)
Shh!
GABRIELA
Care-i treaba acuma?
LUCICA
(soptind)
N-ai auzit?
GABRIELA
Ce sa aud?
LUCICA
O stea cazatoare.
Gabriela se apropie de Lucica si amandoua stau pe ganduri.
LUCICA (CONT)
Parca ti-ar pica bine sa iei congediu.
GABRIELA
Mi-e groaza gandul plecarii spre Bucuresti.
LUCICA
Dar de ce? N-ai mai fost de cand ai venit, si bietul
Matei...Oare stiu cat i-e drag de tine.
GABRIELA
Ce intelegi tu de chestii din astea?
Lucica este afectata de remarcare lui Gabriela, insa deodata se aude ciocanitu la use, si intra Domnul Novleanu.
DOMNUL NOVLEANU
Ce fac mandrele mele?
LUCICA
(se tresara vesela)
Chiar discutam unde am vrea sa ne ducem de congediul
—Paris? –Londra?
DOMNUL NOVLEANU
Stiti ce? Ce-ar fi daca ati pleca la vie? Aer curat, liniste...
GABRIELA
Apropo! As putea sa te ajut cu pregatirile de
bacalaureat. Ce ideie buna!
LUCICA
Dar atunci n-ai sa poti sa te duci la Bucuresti.
GABRIELA
Veze-ti de treaba. Asta e mult mai important.
EXT. GARA – TUTOVA – ZIUA
Lucica sare de pe tren din mers. Un mos asteapta cu trasura. Lucica fuge direct la caii, si isi arunca bratele in jurul gatului al unui dintre cei doi, frecandu-si obrajul in blana lui.
LUCICA
Saracii ei, mosnegutii mei, cu urechi de iepurachi...
Gabriela da din cap, amuzanta. Dadaie este cu fetele si se ocupa de bagaje, in timpul ce Lucica scormoneste printre ele, grabita. Dadaie se agita si o contrazice pe Lucica cu gesturi.
LUCICA (CONT)
Te rog, dadaie, lasa ma sa caut eu, trebuie sa fie
zahar, ca doar l-am impachetat eu.
GABRIELA
(insistent)
Luli!
Insfarsit Lucica gaseste cateva bucati de zahar si le intinde caiilor.
INT. TRASURA – MAI TARZIU
Lucica se apleaca peste Gabriela ca sa se uite pe geam, ca un copil mic.
EXT. VIE – MAI TARZIU
Se vede o poarta mare, taraneasca. Se dau mosul jos si deschide poarta, pe urma mana trasura in curte. Casa este inconjurata de veranda si in dreapta, e o fantana. Spre stanga, in spate se vede via, iar in dreapta, livada. Lucica iese repede din trasura din mers si se repeze la un dulau.
EXT. LIVADA – ZIUA
Gabriela sta pe iarba, inconjurata de carti, si un cos de fructe langa palaria lui Lucica. Este foarte atenta la cartea din fata ei, dar se agita cu fiecare muscha ce zboara in jurul ei. Lucica este intinsa pe spate, mangaind iarba cu o mana, si pipaind ciresele din cos cu cealalta.
GABRIELA
Vides tu alta stet...
LUCICA
...stet nive candidum...
Dintr-odata zareste Lucica un fluture si tiptil se duce dupa el, fara ca Gabriela sa-si dea seama.
GABRIELA
(neatenta, aplecata asupra cartii)
...Bravo, Luli, aşa, mai departe... Luli?
EXT. FUNDUL LIVEZII –CONTINUARE
Soarele strapunge crengile, vantul le misca.
EXT. VERANDA – MAI TARZIU
Gabriela sta si citeste pe cand apare Lucica din livada. Dulaul Gavril I o insoteste.
GABRIELA (CONT)
De unde vii, Luli?
LUCICA
M-am plimbat.
EXT. LIVADA – NOAPTEA
Prin intuneric se aud greierii, se vad stelele sclipind care se prefac in licurii.
EXT. VIE – DIMINEATA
Lucica se plimba, neconstienta ca Gabriela o urmeaza la o distanta. Lucica se opreste din cand in cand, mangaind ciorchine de struguri, pipaind prin frunzele. Cerceteaza un loc potrivit unde se pune jos. Scoate din buzunar un pix si o hartie. Se intinde pe burta si incepe a scrie.
In acelasi timp, Gabriela o pandeste, apropiindu-se tiptil, cand pe neasteptate sare Lucica in picioare si pleaca spre livada.
EXT. LIVADA – CONTINUARE
Lucica scoate din buzunar hartia impachetata. Iara se pune pe burta sub un ceres, deface hartie si o intinde in fata. Deseneaza un portativ pe hartie, si incepe sa fredoneze TEMA, scriind notele, stergindu-le, rescriindu-le.
Vantul misca crengile mai tare. Dintr-odata Lucica rupe hartie si arunca jos. Pleaca brusc din livada in timpul ce Gabriela strange bucatele rupte. Apoi, studiaza locul unde a stat Lucica, si se vede amprenta corpului al Lucicai. Se pune Gabriela tocmai pe amprenta, si cu mare grija incepe a asorta bucatele cele rupte. Sub portativul melodiei, citeste versul scris de Lucica.
GABRIELA
„Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, Vara, trupul
si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec si
tremurul manii care-l cauta.”
Pe neasteptate vantul ia toate bucatele si le imprastie.
GABRIELA (CONT)
Luli!
EXT. VERANDA – MAI TARZIU
Lucica sta pe trepte, jucandu-se cu Gavrila I. Gabriela apare din vie.
LUCICA
(curioasa)
Gabico, de unde vii?
GABRIELA
M-am plimbat.
Gabriela se aseaza langa Lucica si o observa. II da Lucica un cot si asteapta reactiune, dar Lucica sta pe ganduri.
GABRIELA (CONT)
La ce te gandesti, Luli-boy?
LUCICA
...Asa...departe...
GABRIELA
Iti mai aduci aminte cand te urcai pe acoperis, si te intrebam
„Ce faci acolo Luli-boy?” Cica, „Shh!” ziceai, „Astept cocorii.”
Lucica se uita din coada ochiului la Gabriela, si zambeste cu nostalgie.
GABRIELA (CONT)
Poate tot ii astepti in tine.
LUCICA
Fii serioasa, nu mai sunt copil.
GABRIELA
Nu. Ai dreptate. Chiar nu esti.
Gabriela o imbratiseaza afectuos si apoi intra in casa.
EXT. – VERANDA -- NOAPTEA
Lucica si Gabriela taresc saltelele afara pe veranda ca sa petreaca ultima lor noapte sub cerul liber. Dadaie doarme in celalta parte a verandei, intr-un mic hamac. Mosul e intins pe iarba si doarme pe o blana mare de animal. Gavrila I isi face cursa obisnuita iar Gavrila II doarme dus langa batran. Copacii fosnesc de la vant iar luna raspandeste o lumina mandra pe veranda. Un stol de pasari de noapte isi iau zborul iar Lucica si Gabriela se trantesc pe saltele.
MAI TARZIU
Gabriela e adormita, apoi isi deschide ochii si se uita la luna. Se uita adormita spre salteaua Lucicai si vede ca e goala. Se retrage inapoi in lumea gandurilor ei, isi pune mana sub cap iar lumina lunii straluceste pe gatul ei in timp ce se inalta .
EXT. LIVADA – MAI TARZIU
Lucica sta pe un trunchi de copac, in camasa de noapte cu genunchii ridicati la piept. Auzim sunet de greieri si vedem o multime de licurici in timp ce Lucica contempleaza cerul. Gabriela se apropie.
GABRIELA (CONT)
(cu urgentă)
Presimţeam ceva. Luli. Te-am urmarit—iarta-ma—
si am gasit ce-ai scris. Sunt intaiul tau cetitor.
LUCICA
(indiferenta)